(5 – 17.III.2006) RONRONIREA LEULUI

          Seara bună tuturor. Stimaţi telespectatori, mai întîi cîteva precizări în legătură cu emisiunea. E o emisiune concepută pe termen lung. Seria ei anterioară de la TVR a durat doi ani zi de zi,  (7 pe săptămînă, 365 de emisiuni pe an), din martie 1997 pînă în martie 1999, şi a fost întreruptă din motive total independente de voinţa mea. De ce vă spun că e concepută pe termen lung, în stil „picătură chinezească”? Pentru că timpul foarte drămuit nu-mi îngăduie subiecte multiple şi dezvoltări amănunţite. Sumedenie de mesaje îmi cer imperativ să tratez cutare sau cutare subiect. Nu pot pune toate ouăle într-un paner şi nu mă pregătesc să-mi epuizez stocul de circa 10.000 de subiecte şi probleme într-o lună.
          Astea fiind zise, vă invit să discutăm despre bani. [Din regie mi se comunică să nu vorbesc de funie în casa spînzuratului. Ce să fac, gafă-negafă, ăsta e subiectul.] Aşadar, dv., stimabili telespectatori, cînd cumpăraţi ceva, din prăvălia de la parterul blocului, cu ce cumpăraţi? Cu bani. Şi cum se cheamă banii aceia? Sau, ca să pun altfel întrebarea: cum se numeşte unitatea monetară a ţării ăsteia, în care trăim? Vă aud cum mormăiţi, cam lipsiţi de convingere, că se cheamă leu, plural lei. S-o fi chemînd aşa „pe hîrtie”, teoretic, fiindcă

 în practică nu se mai cheamă aşa. Vă spun eu, în viaţa de zi cu zi, noua valută naţională este RONUL. Un ron, doi roni... De aceea am şi pus undeva, în saitul meu, aceste imagini,
 

 
 

          Normală şi raţională mi s-ar fi părut - şi mi se pare încă, fiindcă nu e tîrziu să dăm bunului simţ cîştig de cauză - folosirea denumirii reale a unităţii monetare româneşti: leu, cu variantele „leu nou” şi „leu vechi” (prescurtat: LN şi LV sau l.n. şi l.v. După un timp, se putea trece la prescurtările L şi LV, adică prescurtarea L să însemne implicit „leu nou” - şi gata). Au trecut şi alţii prin preschimbarea bancnotelor, de pildă Franţa, unde, ca şi la noi, au coexistat o vreme „ancien franc” (francul vechi) cu „nouveau franc” (francul nou), şi prescurtările erau, fireşte, AF şi NF, echivalente cu LV şi LN.
          Ceasul mă obligă să trag concluzia. Care concluzie e că n-ar trebui să dăm scălîmbăielii şi împopoţonării şansa de a ne sufoca. Vă doresc lei noi cît mai mulţi, vă poftesc mîine seară să aflaţi cum e cu nicio, niciun şi vă spun la revedere!