Informaţii despre alcătuirea paginii.

(14 – 30.III.2006) DECÎT  ȘI ALTELE

           Vă salut, stimați privitori ascultărori. În seara asta, chiar „doar o vorbă” aș vrea să vă spun. Dar am să vă iau nițel mai pe departe. Limba se schimbă mereu, odată cu vremurile. În acești ani, schimbările au fost mai multe și mai rapide decît în alte epoci, pentru că, prin libera circulație internațională, prin libertatea presei, prin mulțimea de televiziuni și prin Internet, informația a năvălit diluvial, ca un potop. Meserii noi, practici noi, activități noi, instrumente noi ș.a. ș.a., toate trebuiau, vorba lui Sorescu, să poarte cîte un nume. În ciuda bombănelilor celor mai conservatori, mai îndărătnici, majoritatea noutăților, anume cele care chiar își găsesc rostul, sfîrșesc prin a se impune.
          Fiți sinceri cu dv. înșivă și amintiți-vă ce ironici eram cu toții prin anii ’90 față de verbul a implementa (e adevărat că se și abuza, era o „modă”). Azi, după 10-15 ani, acest cuvînt este unul banal în gura unui om cît de cît instruit și vă mărturisesc că m-aș descurca mai greu fără el: implementăm o nouă structură într-o instituție (adică o introducem și o și aplicăm, o facem să fie funcțională), implementăm un program într-un dispozitiv (adică i-l livrăm, i-l instalăm și-l facem operațional, activ) șamd.
          Am mai spus-o și o voi repeta de multe ori: nu cuvintele noi sunt problema nr.1, ci snobismul, obscuritatea, alienarea. Pledez pentru cît mai multe cuvinte noi, pentru că nu fac decît să ne ajute să ne exprimăm mai ușor, mai precis, mai nuanțat; DAR cuvinte noi românești, cu pronunție românească și scriere românească.
          Acum, să privim și reversul foii. Nu orice e nou e și bun. Trebuie să observăm aici unul din defectele libertății: ea e și libertatea binelui, și libertatea răului. E bine, e mană cerească pentru omul inteligent să poată gîndi liber și să poată spune deschis ce gîndește. Dar, în același timp (uneori, !chiar la propriu „în același timp”), e liber și nătărăul, grobianul, veleitarul, paranoicul, mahalagiul să trăncănească vrute și nevrute. Și n-ar fi nicio nenorocire, dacă această trăncăneală n-ar fi mediatizată. Aici e buba, buboiul.
          Concret, vreau să spun că apar la televizor, uneori ore întregi, indivizi inculți, cu un limbaj precar, cu o vorbire grosolană și, în plus, plină de erori (de vocabular, de gramatică, de stil, de pronunție - de toate!). Ecranul televizorului are o forță enormă. El creează astăzi „omul nou” la care rîvnea Ceaușescu. Și, în ordinea de idei în care suntem, ecranul televizorului legitimează, dă gir. Ceea ce apare la televizor, se constituie, pe nesimțite, în model pe care sute de mii de oameni îl preiau. Și așa se împrăștie tot felul de prostii. Despre una dintre ele vreau să vă grăiesc acum.
          Ați auzit deseori la serviciu, în stradă, în magazin și, vai!, la televizor persoane, îndeobște cam sub 40 de ani, spunînd propoziții de genul: Am decît un milion de lei. Exprimarea e total greșită și inacceptabilă. Nu e o „noutate” față de care să fim toleranți. E alterarea, din ignoranță și prin proliferarea unui model eronat, a unei structuri solide, invariabile, a limbii române. Un asemenea enunț, de tip restrictiv, poate fi realizat fie la modul pozitiv :
Am numai un milion. sau Am doar un milion.,
fie la modul negativ :
N-am decît un milion.
          Utilizarea restrictivă a lui decît cere fără excepție construcția negativă :
Ei n-au
decît o singură preocupare. El n-are decît o slujbă. Nu vreau decît să fiu lăsat în pace.
          Decît poate fi folo
sit singur doar în propoziții eliptice, în care negația este subînțeleasă, adică am spus-o și n-o mai repetăm, de genul :
-Vrei să-i dai suma asta? -Nu. -Sigur? -...Decît dacă-mi oferă o garanție.
          Aici, decît și punctele de suspensie conțin subînțeleasă propoziția (Nu-i dau suma) decît dacă-mi oferă...
          Așadar, construcții de tipul Mai am decît vreo 10 secunde sunt totalmente stupide, evitați-le și ridiculizați-le cînd le auziți!
          Nu vă doresc decît izbînzi și dobînzi, sau, mai simplu, vă doresc doar izbînzi și dobînzi!

POȘTĂ: Televiziunea Română, Calea Dorobanților 191, București - G.P., Consiliul de Administrație
*   E-MAIL: george@pruteanu.ro  •  georgepruteanu@yahoo.com  •  doarovorba@tvr.ro *
SAITURI: www.pruteanu.ro (Forum, Carte de oaspeți)    www.tvr.ro*


George PRUTEANU