(15 – 31.III.2006) FARA DIACRITICE

          Stimati telespectatori, buna seara. Stiati ca exista doua limbi romane, limba romana unu si limba romana doi? Nu stiati? Ei, va spun eu. Exista limba romana scrisa normal, cu diacritice, si limba romana scrisa aiurea, fara diacritice. Asta din urma, fara diacritice, e ca o girafa cu picioare de paduche. Seamana cu un amestec de italiana, esperanto si romana peltica si sasaita. (Observati ca, in ciuda convingerilor mele, vorbesc cu a din a). Din pacate, aceasta limba romana stupida e ingrozitor de raspandita. O intalnim pe Internet in numeroase saituri romanesti si, ceea ce e mai trist, chiar in saituri ale unor ziare si reviste, unde te astepti sa gasesti corectitudine pentru ca ai de-a face cu profesionisti ai scrisului. Si totusi, nu! Saiturile multor publicatii sunt scrise in aceasta pasareasca ridicola. Si mai trist este ca saituri oficiale, ale Statului roman, nesocotesc elementara acuratete si sunt redactate in acest mod neserios, care apare, tot astfel, si pe materiale printate sau tiparite. Aveti pe ecran un fragment din prima pagina a saitului oficial al primei institutii a tarii, Presedintia.

Iata ce bazaconii citim acolo: „jurAmAntul In faTa camerelor reunite” depus de Traian BAsescu. La rubrica PreSedinte se vorbeste de atribuTii. La rubrica AdministraTia PrezidenTialA e vorba, tot sasait, de preSedinte. La rubrica LegAturi utile avem un link spre camera deputaTilor (cu C mic si D mic!), dar si spre Alte InstituTii (hodoronc tronc, cu I mare) sau spre ziare romAneSti. Mai sus, este un link spre Toate NoutATile (tot cu un bizar N mare). Daca si profesionistii intru informatica ai presedintiei isi bat joc de limba romana, caricaturizand-o astfel, ce ne mai putem astepta de la junele Gigel care scrie si el in acest jargon caraghios pe diverse forumuri?!
          Las pastişa deoparte şi-mi exprim, încă o dată, stupefacţia că, în România s-a ajuns la această situaţie tristă: avînd la dispoziţie un instrument atît de super-ultra-arhi-performant cum e compiuterul, foarte mulţi oameni nu scriu româneşte limba română... Şi acest lucru pare să fie tolerat, "admis", ca manifestare lehămetită unei mioritice resemnări: las’că merge şi-aşa! Am văzut - şi m-am crucit! - saituri profesioniste redactate în acest surogat de limbă română. În Franţa, în Germania, în Spania, chiar şi în Ungaria aşa ceva e de neimaginat.
          Unii vin cu explicaţia puerilă: “Păi compiuterul meu n-are diacritice!”. Durează 3 minute implementarea progrămaşului pentru diacritice în orice calculator. Aşa că, în epoca în care compiuterul îţi poate spune numărul firelor de nisip de pe Lună şi compoziţia lor chimică, să pretinzi că acest instrument nu e capabil să aştearnă 5 litere în plus (de fapt, 3: ş, ţ şi ă, pentru că â şi î sunt şi în alte limbi) este un lucru scandalos.
          Saituri cu pretenţii "literare", "culturale", "oficiale" scriu o limbă cretină, în care "mana cerească" se confundă cu "mâna cerească", "tara noastră" (adică defectul nostru) cu "ţara noastra", "rîsul" cu "rasul" (bărbieritul) etc. etc. E o grafie de băşcălie, admisibilă, ca soluţie de forţă majoră, în mesaje strict inter-personale, dar lamentabilă în texte publice, întrucît denotă o desconsiderare a ceva esenţial: limba!, denotă o nesimţire faţă de o componentă a românităţii. Arătaţi-mi un sait francez sau german fără diacritice şi-l înghit. Televiziunile au un rol criminal în acest proces de alterare a limbii, pentru că împrăştie în milioane de case modele negative. De altfel, ele sunt, în această perioadă (ultimii 10 ani), în România, un tsunami al spiritului public, o otravă pentru glagoria românească. Au făcut tot atîta rău în aceşti ani cît marii hoţi şi politicienii necinstiţi: aceştia au jecmănit valori materiale, televiziunile au furat şi distrus inteligenţă românească. Spun, cu tot calmul, că e o barbarie, un cataclism ce face micul ecran din român.
          Revenind la diacritice, închei spunîndu-vă apăsat: sunt sine qua non, e inadmisibil fără ele. Bună seara, cu ă!