(17 – 4.IV.2006) VIOLENŢĂ ŞI VULGARITATE

          Într-un editorial apărut zilele trecute, jurnalista Corina Drăgotescu discuta o chestiune de stringentă actualitate. M-a preocupat această problemă, în articole pe care le-am publicat, în cărţile mele, în textele scrise pe Internet în saitul meu şi, dacă mi-e îngăduit să adaug, am coordonat şi lucrări universitare de licenţă pe această temă. Voi reproduce, mai întîi, exemplele evocate de Corina Drăgotescu, discretizînd numele, pentru că nu aspectul politic ne interesează aici.
          Jurnalista pleacă de la afirmaţiile unui politician, care susţinea că anume trei femei (pe care le numea) şi-ar fi realizat cariera politică "trecînd în prealabil prin patul şefilor". Apoi, jurnalista aminteşte de spusele unui important om politic despre un şef de partid care ar face "politică cu fundul". Acelaşi, o trimitea pe o doamnă deputat undeva, "pe Centură" - adică alături de prostituate. Un partid lansa un slogan electoral prin care un fost prim-ministru era "trimis dracului". Un reputat politician numea "golani" un mare grup de protestatari, "măi, animalule", pe un gazetar şi "prostănac", pe un coleg de partid mai tînăr. Un alt politician spunea despre un prim-ministru că, "în gaşca lui, criteriul de promovare era homosexualitatea şi infracţionismul". Ş.a., ş.a.
          Aceste durităţi de limbaj - sau chiar grosolănii - nu sunt fără legătură cu atmosfera generală de violenţă şi de vulgaritate din România. Ca mostră, iată ce putem citi pe o singură pagină de ziar, din 2002:

          Violenţa de limbaj e un reflex al violenţei fizice şi psihice din societatea românească de azi. Am vorbit de multe ori despre asta, la televiziune, în Parlament sau în simpozioane. Nu sunt singurul. Multe voci lucide din viaţa culturală sau din presă în general s-au ridicat împotriva imensului val de trivialitate şi brutalitate care ne inundă.
          Aş semnala, în primul rînd, studiul aprofundat al eminentei lingviste Tatiana Slama Cazacu, publicat în România literară din 17 sept. 2001: Violenţa în limbaj: Îţi rup mîna şi-ţi dau cu ea în cap.
          Apoi, dintr-un „dosar” foarte bogat (la care voi mai apela) am ales, aproape la întîmplare, cîteva titluri: În România, în emisunile de ştiri tv se difuzează zilnic 60 de minute de violenţă (Diana Popescu, sept. 2004) şi o pagină de aceeaşi, cu titlul grăitor: Stupiditatea tv - mai agresivă decît petardele (ian. 2005).
          Actorul Dan Puric spune într-un interviu că „populaţia e furajată cu manele” şi se întreabă dacă există o „teroare a mitocăniei” (mai 2005).
          Într-un editorial semnat de ziaristul Eug. Chelemen, Atacul nonvalorii (aug. 2005) citim: „Elevii învaţă cele mai multe lucruri despre agresivitate, violenţă, vulgaritate, minciună, lipsă de scrupule, vedetism de la televizor”.
          Scriitorul Mircea Mihăieş, un excepţional eseist, în articolul Deşuchierea competitivă din România literară, mai 2005, afirmă tranşant: "Incultura crasă, iresponsabilitatea, primitivismul multora dintre realizatorii de emisiuni transformă posturile tv în veritabile focare de infecţie morală".
          În textul Fufa spală rufa din Observator cultural (iunie 2005), scriitorul - cronicar tv - Radu Paraschivescu pare a-i răspunde: „Nu noi, românii, am inventat această formă de degradare organizată”. Şi multe altele.
          E de observat că şi titlurile din ziare au adesea accente de o colocvialitate violentă. Iată cîteva, spicuite din ziare centrale serioase, nu din tabloide, nu din ziare de scandal: Cutare parlamentar a venit cu o liotă de... Deputaţii au tăiat-o de la şedinţa... Cutare partid muşcă din nou... Primarii îi sar la beregată lui... Miniştri dau cu bîta în centralele de apartament... Organizaţia cutare a mai luat o castană de la... Cutare magnat a vrut să pună gheara şi pe Petrom... Cutare sare la gîtul propriului partid... ş.a.m.d.
          Cu violenţă, ghilotina timpului mă întrerupe aici. Mîine: !Slavă DOOM-ului!