(23 – 12.IV.2006) DIALOG CU TELESPECTATORII (BOX POPULI - 1)

          Stimaţi telespectatori., bună seara, sunteţi formidabili! Sunt copleşit de mesajele dvs., multe, inteligente, la obiect. Ca să am timp să răspund cît de cît, trec peste cuvintele adresate mie şi intru direct în problemele semnalate:
          D-na dr. Ioana Bîrghişan din Făgăraş e nemulţumită că unii comentatori ai TVR folosesc formula de asemenea, în loc de, spune d-na dr., de asemeni. Trebuie să vă spun, stimată d-nă dr., că amîndouă sunt admisibile (de fapt, dicţionarele dau ca formă standard de asemenea). Să observăm că există o serie de cuvinte cu formă "scurtă" şi formă "lungă", ca să zic aşa: de asemeni-de asemenea, aici-aicea, atîţi-atîţia, atunci-atuncea. (Toate există în DEX, dar nu şi în DOOM toate). În exprimarea orală, forma "lungă" este adesea preferată pentru că e mai audibilă, mai sonoră.  •  D-na Bîrghişan constată apoi, alături de nenumărate persoane, cărora mă alătur şi eu, că dicţionarele dau dovadă de un conservatorism excesiv păstrînd forma anticameră, în ciuda totalei lipse de logică a acestui cuvînt: nu e anti-, nu e o "cameră contra camerei", ci e ante-, "camera dinaintea camerei principale". În viitoarele ediţii, cred că această formă va trebui consemnată.  • D-na dr. e ironică, apoi, faţă de expresia îmi dau cu părerea. Lucrurile, aş spune, sunt mai nuanţate. Expresia normală, sobră, neutră este, fireşte, îmi spun părerea sau îmi exprim părerea. Dar expresia a-şi da cu părerea NU e o eroare, ci e o variantă stilistică, e o formă de ironie sau de auto-ironie. X şi-a spus părerea e o informaţie simplă, obiectivă, fără conotaţii afective. X şi-a dat cu părerea e o informaţie care conţine ironia noastră faţă de X, care "s-a aflat şi el în treabă", ignorînd cugetarea lui Blaga, aşa de frumoasă, cea care spune că omul învaţă în 3 ani să vorbească şi nici în 60 de ani să tacă...  •  În finalul scrisorii, d-na dr. Bîrghişan îi critică - şi are dreptate - pe moderatorii care se adresează invitaţilor cu colocvialul domnu’ Ixulescu! sau doamna Ixulescu!, formula corectă fiind cea cu vocativul: domnule Ixulescu , doamnă Ixulescu...
          O scrisoare de asemenea foarte interesantă am primit de la dl C-tin Scurtu din Bucureşti. După ce ne mustră niţeluş pentru acel s-ăţi scris intenţionat greşit pe generic (şi eu sper că-n cele din urmă... în cele din urmă, NU într-un final, expresie aiurită... sper că-n cele din urmă va accepta gluma), dl Scurtu observă cîteva erori recurente (=  "care revin des") - pe ecranele (şi-n difuzoarele) televizoarelor. De pildă: altă alternativă. Unu şi cu unu fac doi. Alternativa e musai o pereche de soluţii: plec la Sinaia sau la Mamaia. Mi se poate oferi şi o altă alternativă: să plec la Predeal sau la Eforie. Trebuie să atrag atenţia că tot alternativă poate fi numit celălalt obiect al grupului de două, aşa cum funcţionează şi cuvîntul pereche: pereche de ciorapi înseamnă doi, dar cuvîntul pereche poate desemna şi unul singur, dacă spun Am găsit ciorapul maro, dar nu-i găsesc perechea! La fel e cu alternativa: acest cuvînt se poate referi la un singur lucru numai dacă e vorba de perechea celui menţionat mai înainte: în exemplele anterioare, alternativa la Mamaia e Sinaia, la Predeal e Eforie. • Mingii. Dl Scurtu are dreptate sută la sută. Acest plural cam incult ne înţeapă aproape zilnic urechile. În limbaj cultivat, minge n-are decît o singură formă de plural: mingi: o minge, două mingi. Mingii există, dar e forma de genitiv-dativ: a imprimat mingii o traiectorie ciudată... sau ...traiectoria mingii a fost stranie...  •  Preşedenţie. Observaţie corectă. Sunt cel puţin două forme aberante care circulă în paralel cu cea bună. Instituţia de la Cotroceni se numeşte Preşedinţie. Preşedinţia României. Preşedenţie sau preşidenţie nu sunt altceva decît alterări, erori care trebuie evitate.  •  Alte chestiuni atinse de dl. Scurtu (fortuit, minim-minimum) le voi trata în emisiuni separate.
          O scrisoare frumoasă e şi cea de la dl Silviu Crăciun din Braşov. Domnia-sa nu se împacă deloc cu folosirea termenului de determinare cu sensul de „hotărîre, îndîrjire, voinţă”. Sper că dl. Crăciun a văzut emisiunea despre a aplica; situaţia e asemănătoare şi cred că, dacă noul sens al cuvîntului determinare se va impune, nu pierdem nimic acceptîndu-l, noi şi dicţionarele.
          Timpul se scurge iute cînd stai de vorbă cu oameni deştepţi. Alte scrisori, altă dată. Bună seara.