George Pruteanu - Doar o vorbă S-ĂŢI mai spun

(25 – 14.IV.2006) DESPRE PĂSĂREASCA „ŞTIINŢIFICĂ”

Vă doresc o seară superioară calitativ, stimaţi telespectatori. Am folosit o formulă de salut mai sofisticată şi mai alambicată deoarece mi-am propus să vă vorbesc despre păsăreasca ştiinţifică. Nu e nimic nou sub soare. Ceea ce voi face eu în viitoarele patru minute şi jumătate (prin spusele unui distins invitat al emisiunii) se face de sute de ani. Lupta cu scălîmbăiala grandilocventă, cu afectarea, cu aerele savante n-am inventat-o eu. O găsim în Arta poetică a lui Boileau, în versul emblematic: ceea ce gîndeşti clar, exprimi clar. O găsim în piese ale lui Molière ca Preţioasele ridicole sau Femeile savante. O găsim în spusa sclipitoare în lapidaritatea ei a lui Goethe: Immer simpler! Fii tot mai simplu! Aceeaşi luptă cu împopoţonarea discursului cu cuvinte zbîrnîitor de neologistice, pentru epatat fraierii, snobii şi ageamiii o găsim în ironiile lui G. Călinescu faţă de stilul aşa-zis wissenschaftlich, adică ştiinţific, al cărturarilor făcuţi, nu născuţi, sau în veşnicele ricanări (ricanări? sarcasme, maliţii, răutăţi) ale lui Paul Zarifopol la adresa moftului, a fandoselii, a strîmbăturii, a pompozităţii. Mă înscriu, cu modestie, în această linie.
Invitatul meu din această seară este un om care a făcut enorm, înainte de 1989 şi, cît a putut, şi după, pentru dezvoltarea gustului celor tineri întru frumos, umanioare, elevaţie. E vorba de profesorul Tudor Opriş, care a fost pentru condeierii adolescenţi cam ceea ce a fost Miron Radu Paraschivescu pentru scriitorii începători ai anilor '60-'70 sau, desigur, păstrînd proporţiile, Eugen Lovinescu pentru atîţia şi atîţia autori din perioada interbelică. Dl profesor Opriş e prezent în emisiune nu în carne şi oase, ci în spirit, prin gîndurile sale, expuse în articolul Păsăreasca pedagogică, publicat în Adevărul din 5 iulie 2005. Vă rog să ascultaţi cîteva extrase:

Ne mirăm de ce elevii fug de la ore, studenţii se plîng de „lehamite intelectuală", iar profesorii tineri cad ca muştele la examenele de titularizare sau definitivat. E suficient să parcurgem manualele de specialitate, articolele, cursurile, studiile, tratatele de pedagogie pline de barbarisme (provenite din limbile unor ţări... hipercivilizate), de expresii bombastice, de încuscriri trăsnite şi chiar pleonasme cu care dascălii de pedagogie, cercetătorii institutelor de profil, striviţi de tratatele străine pe care le compilează, miniştrii universitari intoxicaţi de stadiile de studiu în străinătate, le aruncă precum nişte confeti în articole, interviuri, conferinţe, şedinţe, întîlniri profesionale, congrese etc. pentru a-şi demonstra erudiţia şi spori prestigiul.
În faţa unor texte trebuie să „cugeţi adînc" pentru a te salva din abisurile pascaliene ale unor îmbîrligări de cuvinte care te obligă să alergi disperat la dicţionare pentru a le descifra tainele semantice. Am ciugulit la întîmplare din paginile pedagogilor români în vogă cîteva „stafide" grăitoare: lobby informaţional, schowbizz didactic, plajă curriculară, cultură organizaţională, predictibilitate sistemică, competenţă obiectuală, ofertă curriculară, operaţionalitate metodică, persuasiune provensivă, penetraţie punctuală, procesare pedagogică subliminară, informatizare subjacentă, blocaje reflexogene, entropie cognitivă, cosmetizare pedagogică epidermatică etc. etc. etc. Desigur, nu vom fi aşa de caraghioşi încît să respingem neologismele necesare, aşa cum au făcut-o în secolul al XlX-lea neaoşiştii. Dar toate ciripiturile pedagogice pe care nici cele mai internaţionaliste şi snobe zburătoare nu le-ar înţelege n-au ce căuta nici chiar în tratatele de „ţinută academică" şi trebuie să le demascăm cu toate riscurile.

L-aţi ascultat pe prof. Tudor Opriş, articolul Păsăreasca pedagogică, din 2005. Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă urez ştiri bune cu Cosmin Prelipceanu!