(33 – 26.IV.2006) BOX POPULI (3)

          Bună seara. Îngăduiţi-mi să trec lapidar în revistă cîteva din scrisorile şi mesajele primite.
          Dl lt.-col Mircea Popescu din Cluj are 4 milioane pensie şi e tare supărat pe politicienii care nu numai că fac lucruri rele, dar şi vorbesc rău din cale-afară. Are dreptate.
          Dl prof. Gh. Dolinski din frumoasa comună Arbore din jud. Suceava (de unde ne-a venit şi frumosul Jurnal al lui Toader Hrib) ne trimite macheta unui plic special care urmează să fie emis de Poşta română cu ocazia celei de-a V-a ediţii a Olimpiadei internaţionale de limba şi literatura română, care se va întîmpla la Suceava, între 1 şi 6 iunie. Pe forma finală, ne scrie corespondentul, va apărea şi Nicolae Labiş.
          Tot din nord, din Fălticeni, ni se adresează dl A.D. care e nemulţumit de expresia proces verbal. Îi putem spune, acum şi aici, că în această formulă, verbal nu înseamnă oral, ci "prin cuvinte". Mai multe detalii, în altă emisiune sau, deocamdată, pe forumul saitului www.pruteanu.ro, în subiectul "Probleme de limbă română".
          Din Bacău, d-l Ion Timaru ne trimite o carte de versuri şi proză pe care a scos-o d-lui de curînd. Îi mulţumim.
          Această felicitare, împreună cu o poezie optimistă, ne-a sosit din Ucraina, de la dl Anatolie Pascu din Izmail, care ne mărturiseşte cîteva ezitări pe care le are în privinţa limbii române, de pildă: unu aprilie sau întîi aprilie? Se poate şi aşa, şi aşa.
          O scrisoare lungă, cu multe lucruri interesante, ne-a expediat dl Nicolae Păunescu din Drobeta Turnu Severin. De pildă: despre pronunţia literei e la început de cuvînt. Regula e simplă: se citeşte [e] curat (nu [ie], deci existenţă, nu iexistenţă; epocă, nu iepocă – pe această temă, romancierul şi criticul Paul Georgescu a făcut mult haz în romanele sale); singurele excepţii sunt pronumele personale şi forme ale verbului a fi. Aşadar, corect este [ieu] (nu [eu]), [iel] (nu [el]) şi [ieşti] (nu [eşti]), [ieram] (nu [eram]). Pronunţăm cu e curat eu atunci cînd nu e pronume, ci substantiv, cînd vorbim de pildă de eul profund al unei persoane. Tot dl Nicolae Păunescu ridică o altă problemă spinoasă: cea a pronunţării literei x. În unele cuvinte ea trebuie pronunţată [gz], în altele [cs]. Iată cîteva din cele în care e cu [gz] (şi pe care le auzim adesea spuse greşit). Se pronunţă cu [gz] : [egzemplu, egzact, egzamen, egzistă, egzil, egzecuta]. Se pronunţă cu [cs]: [ecsagera, ecsonera, ecsecrabil, ecsigent]. La celelalte probleme din scrisoare mă voi referi altădată.
          Dl Filip Turc din Cluj ne solicită precizări privind numele Isus şi ne  întreabă cum e corect: detailat sau detaliat. Corect este numai a detalia, detaliat, iar la prima chestiune am spus cîte ceva alaltăieri.
          O minunăţie de scrisoare, un pic mai scurtă decît Război şi pace de Tolstoi, a redactat dl Arcadiu Petrescu din Bucureşti, cu multe lucruri de care ne vom ocupa în emisiuni viitoare. Pentru azi, am ales doar pagina aceasta, în care dl Petrescu îşi manifestă indignarea faţă de excesul de englezisme netraduse care invadează paginile ziarelor. D-sa a lipit în pagină şi cîteva xeroxuri micşorate, ca de pildă, acesta cu "Luna Amară unplugged" şi, mai ales, această reclamă în care numai adresa este în româneşte (am acoperit adresele).
          Dl dr. Doru Fiter din Timişoara mă întreabă, pe Forum, dacă formularea "promovabilitatea a fost de 70 la sută" este corectă. Este evident eronată şi eroarea ţine de greşita înţelegere a sufixelor -abil şi -ibil, care indică o posibilitate, nu o realitate. În cazul de faţă, promovarea a fost de 70 la sută, nu promovabilitatea. În această ordine de idei, trebuie să atrag atenţia asupra greşelii de a folosi adjective terminate în -abil sau -ibil după verbul a putea. Bucata de text, dintr-un ziar de luna trecută, pe care o vedeţi pe ecran e de neadmis: poate fi posibil înseamnă poate să se poată. În altă parte, am găsit: "poate fi realizabil" – la fel de şchiop: "= poate să se poată realiza"! În asemenea situaţii, verbul a putea trebuie înlocuit cu a fi: este posibil, nu poate fi posibil; este realizabil, nu poate fi realizabil; este utilizabil, nu poate fi utilizabil.
          De scrisorile primite de la dl N. Vasilescu şi de la d-na Monica Popa mă voi ocupa în altă emisiune.
          Astea fiind sumar lămurite, dau fuga să mă pregătesc, pentru că mîine avem aici doi musafiri, aşa că nu-mi rămîne acum decît să vă salut respectuos.