(35 – 28.IV.2006) ETIEMBLE

          Stimaţi telespectatori, bun găsit, aş vrea să vă vorbesc sumar în această seară despre o carte apărută cu peste 40 de ani în urmă, dar aflată în perfectă legătură cu viaţa noastră cotidiană. E vorba de excepţionalul eseu al lui Rene Etiemble, membru al Academiei Franceze, intitulat Parlez-vous franglais? ("Vorbiţi frangleza?"), din păcate, încă netradus în româneşte. E o carte care a făcut vogă şi care se ocupă, în esenţă,  de gestionarea efectului pe care îl are limba engleză asupra limbii franceze, de ceea ce trebuie făcut pentru a limita efectele negative. Merită citat mottoul cărţii, ales de Etiemble din fizicianul Sénac de Meilhan:

          Cartea, un eseu de 400 de pagini de o mare rigoare ştiinţifică, filologică, are, pe alocuri, accente foarte dure:

          În vremurile "normale", importul de cuvinte era lent, cîteva pe deceniu. Acum, datorită globalizării şi Internetului - uneori, cu sutele pe an. E misia instituţiilor specializate (Academia, prin institute de lingvistică) să elaboreze şi să mediatizeze anual liste de cuvinte autohtonizate. E ceea ce Franţa, de pildă, a făcut la timp. La noi, sunt zone ample în care, din cauza neglijenţei sinistre în această privinţă, limba română e înlăturată, ca o "toantă" care nu s-ar descurca şi trebuie deci pusă la treabă o alta, care ar fi mai deşteaptă. E fals, e rău, e grav.
          Chiar Etiemble spune, aproape textual (despre termenul nou care vine intempestiv): ori îl traducem, ori îl autohtonizăm. E umilitor pentru română, limbă integră şi vie, şi pentru noi ca naţie, ca, dacă ne-ntreabă cineva: -Cum spuneţi voi la ceea ce englezii numesc mouse?, să răspundem că, de zeci de ani de cînd se utilizează acest mărunt şi banal obiect, noi încă nu ne-am dat seama că-i trebuie un nume, am "dormit pe noi" ca nişte blegi şi arătăm ca nătărăul ăla care şi-a luat un costum şi-l poartă în neştire cu etichetele de la magazin spînzurînd la mîneci şi la fermoar...
          În cartea de faţă, Vorbiţi frangleza?, Etiemble îşi pune la un moment dat problema cuvîntului englezesc interview, şi spune:

          Regula ar trebui să fie, în aceste vremuri: integrare imediată. De cum un cuvînt îşi vădeşte utilitatea şi frecvenţa (ziare, radio, televiziune) şi forma lui permite, el se cuvine inclus în sistemul limbii, cu formă şi flexiune româneşti. Xenisme (adică “străinisme”, ca să spun aşa, barbarisme) să rămînă doar acele cuvinte cu amplă încărcătură "specific naţională" (cum sunt spleen, dandy, lady, gentleman) şi care au de multă vreme acest statut (peste un veac). Altminteri, noţiunea sarcastică de romgleză tinde să nu mai fie doar o tristă ironie, ci o realitate serioasă, "pe bune", cum spun studenţii (una din prevederile DOOM-2 o "validează") şi, dacă o ţinem aşa, o parte mare din limba română activă, cotidiană, nu va mai fi, de fapt, în limba română...
          Vă doresc o seară bună, cu ştiri bune.