(59 – 1.VI.2006) PE CARE

          Bună seara, stimaţi telespectatori. Dedic această emisiune tuturor acelora care, fără frică nici prihană, formează acuzativul anapoda, de rîd şi curcile... sau găinile... nu se ştie exact... în fine... Şi, ca să vadă că le-o dedic din toată inima, voi pune emisiunii şi un motto, un motto de suflet şi simţire:

          Unde e iluzile mele / care le-am avut?
          În emisiunea care v-o prezint va fi vorba de acuzativ. Acuzativul acela care l-aţi învăţat cînd eraţi mici şi acuma, nemaifiind mici, l-aţi uitat. La acest acuzativ, trebuie pus un cuvînt, care mulţi îl uită: cuvîntul pe. Probabil că se iau dupa figurile care le văd la televizor. Dar nu e bine. Nu trebuie să vă luaţi după figurile care le vedeţi la televizor. Nici după figura care o vedeţi acuma-acuma. Nu, nu trebuie să vă luaţi.
          Vasăzică, subiectul care vreau eu să vi-l explic e cu acuzativ. Lucrurile stau în felul următor. Dv. spuneţi un cuvînt. Acel cuvînt poate să fie un substantiv. El poate să mai apară o dată în ceea ce aveţi de zis sub formă de pronume. Ei, aici e aici. Dacă mai apare o dată sub formă de pronume, e musai să puneţi un pe inainte de care. De pildă : omul care l-am întîlnit. Hopa! aţi văzut? substantivul se reia sub forma acelui pronume mititel, dar important: l-: care l-am... Aşa că e foarte probabil, e chiar sigur!, că nu e bine cum am zis eu: omul care l-am întîlnit. Nu e bine. Trebuia cu pe. Să vedeţi că dacă zic cu pe, maşinăria aia nu mai ţiuie: omul care  l-am...  omul  pe care  l-am...  omul pe care l-am văzut! Omul pe care l-am întrebat. Dosarul c... dosarul pe care l-am rezolvat. Ministrul c...  ministrul pe care l-am întrebat. Ziaristul pe care-l apreciez. Meciul pe care l-am transmis. Leptopul pe care-l folosesc. Buuuun. Aici s-a stabilizat. Ne-am lămurit.
 

          Dacă e un substantiv feminin, lucrurile stau absolut la fel. De pildă, vă dă prin cap să vorbiţi de soţia dv. Şi ziceţi: femeia care o iubesc este so... femeia care o iubesc este ... femeia pe care o iubesc este soţia mea. Vedeţi? Substantivul femeia e reluat prin prenumele o: pe care o iubesc. Nu-l spuneţi pe pe –  ţiuie năzbîtia şi vă rîde lumea. Spuneţi cum e corect: cinste şi onor. Poate să fie şi alt substantiv feminin, regula nu e numai pentru cei însuraţi: fata care o iubesc e pri... fata care o iubesc... Fata pe care o iubesc e prietena mea. Cartea care o ci... cartea pe care o citesc e foarte bună. Emisiunea pe care o urmăriţi e aşa-şi-aşa. Seara pe care am petrecut-o împreună a fost.... Adresa care mi-a... adresa pe care mi-a dat-o e greşită. Problema pe care v-o prezint nu e complicată. Chiar nu e complicată.
         Dacă aplicaţi aceeaşi regulă şi la plural, sunteţi cineva, nu mai semănaţi cu toţi nepricopsiţii care umplu de dimineaţa pînă seara micile ecrane. La plural, aşadar: acolo pronumele de reluare este ori -i  (la masculin) , ori le (la feminin). Dar să lăsăm filosofia, să exersăm! Băieţii care i-am văzut... Băieţii pe care i-am văzut... Miniştrii c... pe care i-am criticat... Actorii c... pe care-i îndrăgesc... Primarii c... pe care i-am votat... ş.a.m.d. La feminin e floare la ureche, reuşiţi şi cu ochii închişi: Doamnele c... pe care le invităm...  Cărţile c... pe care le-am cumpărat... Emisiunile c... pe care le-am difuzat.
          E posibil ca într-un viitor mai îndepărtat să se renunţe la acest pe. Pînă atunci, însă, e regulă şi nerespectarea ei ne face ridicoli. Nu-mi fac iluzia că voi îndrepta pre mulţi dintre gogomani (şi unul dintr-o mie şi tot e bine). Pentru că dacă mi-aş face iluzii, aş relua peste vreo 10 ani emisiunea cu refrenul: unde e iluzile mele / care le-am avut?
          Şi dacă mîine veţi lipsi la întîlnirea cu Hamlet, veţi regreta amarnic.
        Au colaborat: Enrique şi crocodilul Kiki.