(62 – 6.VI.2006) ÎN PRAGUL UNEI (VREMELNICE?) DESPĂRŢIRI (II): RECAPITULAREA EMISIUNILOR PRECEDENTE

          Buna seara, stimabili telecompanioni. Acum, în prag de despărţire, să recapitulăm aşadar.
          Era martie, era frig, şi eu vă înveleam în prefeţe prin care vă comunicam înaltele mele scopuri: kalokagathia: Binele, Adevărul şi Frumosul prin cuvinte. Vă transmiteam apoi bucuria că am scăpat de vechea şi plicticoasa denumire un leu, doi lei, şi că beneficiem de noul şi moderna denumire Romanian New Leu, pe care cu avînt o folosim sub forma RON. Vă introduceam, apoi, în misterele noii grafii a cuvintelor niciun, nicio, dar, sunt convins, nici eu şi nici DOOM nu reuşeam să vă convingem pe toţi. Venea apoi momentul să vă exprim entuziasmul meu cînd văd denumiri de genul Unirea Shopping Center sau Dîmboviţa Center şi regretul că multe fraze de prin ziarele noastre sunt împănate cu cuvinte româneşti, care strică omogenitatea parfumului britano-yankeu. După aceea, am făcut o emisiune ca curcubeul de frumoasă despre cacofonie şi-mi amintesc că colaboratorii mei au spus că calitatea ei a fost deosebită. Eu, CA ŞI realizator, am zîmbit cu modestie. Eh, afară începea dezgheţul şi eu mă legam de exprimări bizar telegrafice şi făceam emisiune stil telegrafic despre inscripţii stil berc economie litere tăiat coadă pisică. Nici nu vă dezmeticeaţi bine şi eu vă bombardam cu explicaţia că e bine să spuneţi doi de i, doi de t, şi nu doi i, doi t, ca în algebră. Ca să vă destind, vă luam de braţ şi vă plimbam prin arcanele Forumului de pe saitul meu www.pruteanu.ro,  în secţiunea de „Probleme de limbă română”, unde probabil că mai sunteţi şi acum. Cercetam apoi nişte cuvinte care au căpătat sensuri noi şi utile prin influenţa limbii engleze, cum ar fi a aplica sau promoţie (vin tare din urmă determinare (cu sensul de "hotărîre, îndîrjire") si, vai, dedicatie, cu sensul, cam strîmb, cam anapoda, de "pasiune, devotament"). Dădeam, pe urmă, un bobîrnac stupidei folosiri a lui decît în loc de numai. Şi încheiam apoteotic luna martie !aratand cat de caraghioasa e limba romana scrisa fara diacritrice, ca seamana cu un amestec de batjocura intre italiana, esperanto, sisiiala si pelticaiala. Începeam vijelios luna aprilie, cu explicaţiuni docte despre cuvîntul maniheism, şi sensurile sale. Ajutat de o reputată jurnalistă, mă îngrozeam, apoi, de violenţa de atitudine şi de limbaj din viaţa şi din presa noastră. Vă puneam la curent cu principalele noutăţi aduse de ediţia a II-a a Dicţionarului ortografic..., îi invitam pe Gh. Grigurcu şi Serban Foarţă să comenteze niţel limba română din mass-media, după care plonjam în trecut şi lămuream cîteva locuţiuni latineşti de largă circulaţie. Bine-nţeles că între timp răspundeam la mii şi mii de scrisori. În Vinerea Mare, v-am adus aminte cîte vorbe pe care le folosim zi de zi vin din Biblie, iar în a treia zi de Paşti vă ofeream cîteva informaţii despre numele Mîntuitorului. Gheorghe era prin preajmă şi desigur că nu uitam să vă elucidez de unde vine el, agricultorul, şi ce variate forme a luat: Giurcă, Iuga, Iureş, Iordache, Iorga, de nu vă venea să credeţi. După cum nu vă venea să crede]i cînd v-am citat cuvintele foarte aspre ale academicianului francez Etiemble (Parlez-vous franglais? Vorbiţi frangleza? NUU! Noi vorbim romgleza!) despre excesul de americănisme. Nu v-a căzut bine, sunt convins, nici citatul din Herodot, despre cei mai viteji dintre traci, care însă... dar mai bine nu vă amintesc! Şi intram în mai. Nu puteam începe zburdalnica lună mai fără o analiză serioasă, două zile la rînd, 500 de secunde, a situaţiei anglicismelor din limba română de azi. Întru luminarea dv. şi încetirea dv. cu adîncimile graiului, îl convocam pe Constantin Noica şi păltinişeam împreună vreme de cinci minute. Dup-aceea, ne odihneam niţel în Buzura şi apoi, ne opinteam să răsturnăm cuvinte şi fraze care citite de sus în jos sau de la dreapta la stînga păreau mereu aceleaşi. Socotind că prea aţi huzurit, v-am surprins, dîndu-vă un extemporal, pe care unii nu l-au trecut. Cred că va trebui să revină la toamnă! Şi, deodată, cioc-boc, cioc-boc! (nu, nu, nu făceam politică: ciocăneam în limba de lemn, să-i dezvălui către dv. meandrele concretului). Vă arătam apoi ce noian de neologisme apare (sau apar!) în poeziile lui Eminescu. Intram împreună în bezna originii cuvintelor... venea şi însuşi Hamlet să se întrebe cum e cu să fii şi nu fi!... lămuream flagrantul şi capcanele lui pe care... [VOCEA SCADE TREPTAT]
          Pe poimîine, adică joi, stimaţi telespectatori, cînd ne vom lua rămas bun!