Informaţii despre alcătuirea paginii.

(63 – 8.VI.2006) ÎN PRAGUL UNEI (VREMELNICE?) DESPĂRȚIRI (III): RĂMAS-BUN

          Stimati telespectatori, bună seara. C
ui îi plac despărțirile? Nimănui. Nu pot să fiu ipocrit și să declam că sunt voios că de mîine n-o să vă mai pot spune, pe această cale, nici măcar "doar o vorbă". Dar nici să nu ne întunecăm prea tare, avem cu toții prea multe de făcut și, dacă e să fim necăjiți, apoi chiar că sunt motive mai serioase. Nu pot să părăsesc, vremelnic?, acest studiou, fără să mulțumesc colaboratorilor fără de care ori nu m-ați fi văzut (ia să greșim nițel diafragma, domnule cameraman ... ), ori nu m-ați fi auzit ... ... ... (vedeți), ori aș fi părut mai chel decît sunt , sau mai turtit sau mai lungan. Fără contribuția d-nei Micaela Roșu ..., unele emisiuni ar fi sunat mai sec, iar fără profesionismul aplicat al producătoarei Adriana Ene, fiți siguri că în medalioane în loc de Voltaire... ...ar fi apărut Eminescu, sau în loc de Eminescu ... ... ar fi apărut Shakespeare..., iar textele de pe ecran {ARATA} ar fi fost desigur o nenoricire. Și trebuie, desigur, să mulțumesc, regizorului Tudor Giurgiu, directorul TVR, fără de care emisiunea nu s-ar mai fi ițit, fie și numai pentru un mini-trimestru, precum și directoarei canalului I, d-na Irina Radu. Si mai trebuie să multumesc cuiva pentru... pentru multe, dar nu trebuie s-o fac de aici, pot s-o fac și acasă.
          Vă cer iertare pentru că am vorbit prea repede și prea încet, vă cer iertare că subiectele au fost prea savante de nu-nțelegea nimeni nimic și prea simpliste de păreau pentru clasa întîi, vă cer iertare că emisiunile au fost prea sobre de ziceai că-s funebre și prea zglobii frizînd gimbirliul. Vă cer iertare că n-apucai să lămuresc cum e cu perfectul simplu, dar nici cum e cu mai mult ca perfectul în romanele lui Călinescu și că plec lăsînd să planeze misterul asupra lui „nu se merită”.
          Lăsînd gluma laoparte, vă reamintesc ce-mi propuneam în prefețele din martie (aoleu, ce rău sună, parc-ar fi Tezele din iulie ale lui Lenin): ziceam atunci că nu mă interesează doar cuvintele și micile lor boli, ci și Gîndul și Frumosul exprimate prin ele.
          De aceea, v
ă rog să-mi îngăduiți ca acum, la plecare (poate ne vom revedea la toamnă, ?ce e sigur pe lumea asta?) să-mi îngăduiți acum, la plecare, să vă spun ceva chiar frumos. Un rondel celebru, Rondelul despărțirii, de Edmond de Haraucourt, mai întîi în limba lui originală, în acest an al francofoniei, și apoi, într-o tălmăcire liberă, a lui Tudor Arghezi:


RONDEL DE L'ADIEU

Partir c'est mourir un peu,
C'est mourir a ce que l'on aime :
On laisse un peut de soi-meme
En toute heure et dans tout lieu.

C'est toujours le deuil d'un voeu,
Le dernier vers d'un poeme ;
C'est mourir a ce que l'on aime.

Et l'on part et c'est un jeu
Et jusqu'a l'adieu supreme
C'est son ame que l'on seme,
Que l'on seme en chaque adieu :
Partir, c'est mourir un peu.

Și, în limba română a lui Tudor Arghezi:
RONDELUL DESPĂRȚIRII

La orice despărțire murim cîte puțin.
Te simți mai singuratec, mai strein.
E un adio dragostei lăsate,
un cîntec îngînat pe jumătate,

Un doliu-al legămîntului făcut,
Zăbranicul nădejdii jurate la-nceput,
o amintire goală-a zălogului pierdut.

Te-ai despărțit odată, ca din glumă,
cu-o-mbrățișare parcă și postumă.
La fiece plecare, pînă la cea din urmă,
cîte ceva din tine, rămas întreg,
se curmă.

          Stimați telespectatori, un sezon se încheie aici. Doar o vorbă vă mai spun: rămîneți cu bine și fiți senini. Birui-va gîndul!
             {IMAGINEA LUI G.P. SE TOPEȘTE ÎNCET. CAMERA TRANSFOCHEAZĂ PE CARTEA DE PE MASĂ: LIMBA ROMÂNĂ}

 

POȘTĂ: Televiziunea Română, Calea Dorobanților 191, București - G.P., Consiliul de Administrație
*  E-MAIL: george@pruteanu.ro    georgepruteanu@yahoo.com    doarovorba@tvr.ro *
SAITURI:
www.pruteanu.ro (Forum, Carte de oaspeți)    www.tvr.ro*


George PRUTEANU