REPORTER: Deci, bun găsit. Deci, în această seară vom avea legătura în direct cu dl profesor şi vom vorbi despre conjuncţia deci. Deci, d-le profesor, ce părere aveţi despre conjuncţia deci?   

     PROFU’: Deci, bună seara, deci eu cred că această conjuncţie a dat lovitura.   

     REPORTER: Deci, vreţi să fiţi mai clar?   

     PROFU’: Deci, conjuncţia deci şi-a pus piciorul în ghips şi, după Revoluţiune, a ajuns pe locul întîi, a ajuns să fie în fruntea bucatelor şi a bucăţilor. Deci, adică, a ajuns un fel de "ăăă"...   

     REPORTER: Deci, cum vine asta, un fel de "ăăă"?! Deci, noi nu prea înţelegem...  

     PROFU’: Deci, aşa, pur şi simplu...  

     REPORTER: Deci, dacă n-o să fiţi mai explicit, telespectatorii deci o să treacă la nesupunere civică, n-o să-şi mai plătească abonamentul şi deci nici biletul la tramvai.   

     PROFU’: Deci, aş putea să spun că, după Aranjamentele şi Permutările din decembrie '89, această conjuncţie, deci, a parvenit, a ajuns cineva, a ajuns VIP, e toată-ziua-bună-ziua în mass-media, e pe buzele tuturor, ce mai, e o vedetă...   

     REPORTER: Deci, le cam încîlciţi, noi tot nu înţelegem...   

     PROFU’: Deci, vreau să spun că, aşa cum unii care, înainte, deci, nu era mare lucru de capul lor, erau şi ei acolo nişte gestionari sau măcelari la mahala sau securişti disciplinaţi, şi acum au magazine în buricul tîrgului - tot aşa şi cu conjuncţia deci, care, pe vremuri, stătea modestă, undeva, la coadă, era ultima de pe listă, cu voia dv., pe cînd acum, a făcut ce-a făcut şi a venit în faţă, s-a "impus"...   

     REPORTER: Deci, lămuriţi-ne mai bine, căci noi fremătăm de dorinţa de a şti.  

     PROFU’: Deci, aş putea să compar şi altfel.  

     REPORTER: Deci, comparaţi.   

     PROFU’: Deci, înainte, orice ziar începea cu Ceauşescu. Acum, orice propoziţie începe cu deci. Deci, a parvenit, s-a ajuns, i s-a urcat la cap şi ni s-a urcat în cap.  

     REPORTER: Deci, de ce faceţi aceste afirmaţii?  

     PROFU’: Deci, e simplu. Deci, pe vremea lui Burebista nu ştim cum era, dar pe vremea lui Cuza sau a regilor Carol (oricare) şi chiar pe vremea lui Gheorghiu-Dej, conjuncţia conclusivă deci stătea la capătul sau, cel mult, pe la mijlocul zicerii.   

     REPORTER: Deci, pe ce vă bazaţi?   

     PROFU’: Deci, mă bazez pe experienţa personală de cunoscător pasionat al limbii şi pe Gramatica Academiei, care în volumul I, la p.391, zice negru pe alb, deci : "Conjuncţia conclusivă deci stă uneori la mijlocul sau la sfîrşitul propoziţiei conclusive".

     REPORTER: Deci, acum de ce se aşează la început?   

     PROFU’: Deci, se aşează la început pentru că nu mai vrea să fie doar o biată conjuncţie conclusivă, adică acel cuvinţel care precede şi introduce o concluzie, ci vrea să fie o deschizătoare de drum, un fel de Napoleon pe podul de la Arcole sau un fel de Ana Ipătescu trăgînd după ea mulţimile de cuvinte!   

     REPORTER: Deci, ce este acum deci, ca să înţeleagă telespectatorii noştri, chiar şi cei din Ferentari sau Colentina, nu numai cei din Parcul Bonaparte sau de pe Ana Ipătescu?   

     PROFU’: Deci, cum să vă spun? E un soi de ăăă sau păi, sau well pe englezeşte sau bah...hein pe franţuzeşte sau hmm sau cîr sau mîr, adică un soi de vorbuliţă goală pe care o spui ca să-ţi laşi timp de gîndire sau ca să-ţi iei viteză sau ca să dai impresia că ai ceva de spus, deci, un fel de Jolly-Joker care poate introduce (prost) orice neam de enunţ.   

     REPORTER: Deci, cu alte cuvinte...?  

     PROFU’: Deci, conjuncţia deci a ajuns azi un fel de tic verbal, un grup de sunete fără rost cu care vorbitorii mai şubrezi îşi încep orice frază sau propoziţie, crezînd că în felul acesta vor fi mai clari. 

     REPORTER: Şi, deci, ce recomandaţi?

     PROFU’: Deci, eu recomand să se respecte rolul şi valoarea cuvintelor. Deci, nu se aprinde ţigara cu tirbuşonul, nu se scot dopuri cu bricheta. Deci, rostul lui deci e să anunţe sfîrşitul unui raţionament, să introducă o concluzie. De pildă: "Gîndesc, deci exist", sau: "Izmenele lui Victor Eftimiu flutură pe balcon, deci maestrul e acasă" sau "Toate s-au scumpit, deci e bine" ş.a.m.d.    

     REPORTER: Deci, am observat că şi dv. v-aţi început azi fiecare frază cu deci. Deci, de ce aţi procedat astfel?   

     PROFU’: Deci, eu am procedat astfel deoarece cred în dictonul "castigat ridendo mores", adică şi rîzînd de ele, putem stîrpi metehnele proaste. Deci, am încercat să arăt cît de caraghioasă este această molimă, a lui deci.

     REPORTER: Deci, ce pronostic daţi?

     PROFU’: Deci, inflaţia lui deci este foarte puternică, guvernul Ciorbea speră totuşi ca pînă în anul 2000 să reducă folosirea lui la numai 50% din fraze, iar pînă în anul 2004, la 45%.   

     REPORTER: Deci, e un pronostic optimist. La revedere, d-le profesor. Bună seara, stimaţi telespectatori.

          N.B. În forme foarte puţin diferite, emisiunea a fost difuzată prima oară la Tele 7 abc, în 11.III.1995, apoi, în 21.X.1996, la Pro TV.Poate că, după a patra difuzare, va avea efect.

George PRUTEANU