(17-2.IV.1997) ACCENTE

          Bună seara, amabili telespectatori. Că tot veni vorba ieri despre accent, haideţi, rogu-vă, să intrăm mai adînc în subiect azi, în limita celor 5 minute disponibile.
          Multe apeluri fac referire la această problemă. Să încep cu corectarea unei idei eronate. Un telespectator din Baia Mare exprimă părerea că e indiferent daca spunem butèlie sau butelìe, deoarece, zice d-sa, "accentul e liber în limba română". Stimate domn, vă înşelaţi. Accentul nu e nicidecum "liber" în româneşte, ci în covîrşitoarea majoritate a cazurilor e unic (şi nu unìc) şi nedeplasabil. Cum v-ar suna dv. dacă eu aş pune "liber" accentele în fraza anterioară:
                    "Accentùl nu e nicidècum libèr în româneştè, ci în covîrşitoarèa majoritatè a cazùrilor e nedeplàsabil"?
Recunoaşteţi că aproape nu aţi putut înţelege ce spun. E drept că există în limba română un grup restrîns de cuvinte care, prin tradiţie, admit două moduri de accentuare: voi enumera cîteva dintre ele: àntic/antìc. Ambele sunt corecte, pe amîndouă le putem găsi atestate în dicţionare, precum şi în uzul lui Eminescu:
                    "Cu ritm curat şi àntic... / Eu rămîn ce-am fost: romantic"
şi
                    "Sfărmaţi statuia goală a Venerei antìce!".
          Dl Mihai Enescu e nemulţumit de caràcter; nici mie nu-mi place, dar nu e propriu-zis o eroare, se justifică prin influenţa germană asupra cărturarilor români şi-l întîlnim, de asemenea, şi la Eminescu (fără să fie o licenţă):
                    "Măşti rîzînde puse bine pe-un caràcter inimic";
azi, însă, e preferabil caractèr. Alte cuvinte cu două forme permise de accentuare: àripă/arìpă, simbòl/sìmbol, sèver/sevèr, profèsor/profesòr, suburbìe/subùrbie. Chiar şi în cazuri ca bolnàv/bòlnav trebuie să fim îngăduitori; forma literară e bolnàv, dar bòlnav e o pronunţie regională, folosită de mulţi scriitori serioşi, şi nu un agramatism pur şi simplu. În ceea ce priveşte tandemul (ca să zic aşa) trafìc / tràfic, forma corectă este, indiscutabil, trafìc, totuşi pronunţia tràfic cîştigă teren şi nu e exclus ca peste un număr de ani să fie oficial admisă.
          Să ajungem totuşi şi la cazurile în care se impune să fim mai tranşanţi, să separăm net corectitudinea de eroare. Un prim set sunt cuvintele care accentuate diferit au sensuri diferite, unde, evident, eroarea e penibilă şi gravă: compànie/companìe: compànie e numai unitatea militară; cînd e vorba de tovărăşie, anturaj sau de o firmă comercială, trebuie neapărat accentuat companìe: "fiul meu are o proastă companìe", sau: "prefer să zbor cu avioanele cutărei companìi". Dirèctor/directòr: dirèctor e substantiv: dirèctorul şcolii; directòr e adjectiv: un comitet directòr*. Mai puţin cunoscută e situaţia titlului celebrei opere a lui Mascagni, Cavalerìa rusticana, care trebuie accentuat cavalerìa, pentru că NU e vorba de cai (cavalèrie), ci de un cod cavaleresc de onoare.
          Cineva din Cluj îmi semnalează că a surprins la radio pronunţia Divina Comèdie! Asta chiar că-i o comèdie! Cînd e vorba de teatru sau de opera lui Dante, a lui Balzac (Comedia umană) sau a lui Galsworthy (O comedie modernă), accentul e comedìe; comèdie înseamnă "trăznaie, năzbîtie, aiureală, caraghioslîc".
          Multe persoane blamează, pe drept cuvînt, pronunţia prevèderi, rămasă de pe vremea activiştilor lui Ceauşescu. La fel de stupidă e accentuarea pledoàrie (în loc de pledoarìe), pe care am auzit-o la un post de radio, nu spun care, dar dacă persistă în eroare, ma dezbrac de blîndeţe şi spun.
          Şi acum, pe aceeaşi temă, cîteva răspunsuri telegrafice: în privinţa cremei, accentul corect este Nivèa, nu Nìvea.
          Teritoriul de lîngă Marea Neagră se numeste Dòbrogea, nu Dobrògea.
          D-na Tatiana Popa a auzit spunîndu-se brùcsel (capitala Belgiei): e o eroare, corect e cu ü, cu s şi cu accentul pe e: [brüsèl].
          La fel de imbecilă e şi pronunţia pe care am auzit-o nu de mult: Napòleon, în loc de Napoleòn.
          În privinţa lui premàtur, însă, care mi-a fost semnalat de mai mulţi telespectatori, răspunsul e că şi premàtur şi prematùr sunt corecte.
          Atît pe azi, vă urez vesèlă scumpă şi viaţă vèselă. (4,50)
_______________
              *) Un sens mai nou, neconsemnat încă de dicţionare, este acela de folder, "dosar", subdiviziune în spaţiul informatic de stocare: "plasăm fişierul în directòrul My Documents"