(44-29.IV.1997) PROVERBE BIBLICE DESPRE CUVĪNT

          Stimaţi prieteni, stimaţi neprieteni şi onorabili neutri, dacă tot suntem īn plină Săptămīnă Mare, vă propun să mergem la Sursa Surselor. Socot că cele mai nimerite vorbe pe care pot să vi le spun azi sunt cele ale Cărţii Dintīi. Am ales deci din Biblie şi anume din cartea Proverbelor un set de gīnduri despre vorbă, despre cuvīntare, despre tăcere şi despre puterea limbii.
          Dar īnainte de a vi le īmpărtăşi, cred că e de datoria mea să vă  prezint cīteva cărţi pe care poate că le mai puteţi găsi pe piaţă (dacă nu, la biblioteci), şi care, fie că sunteti, fie că nu sunteţi credinciosi, v-ar fi de folos prin īnţelepciunea şi farmecul lor.
          Īntr-o traducere nu canonică, ci literară, de o mare frumuseţe şi expresivitate, regretatul cărturar Petru Creţia a publicat la Humanitas Cartea lui Iov, Ecleziastul, Cartea lui Iona, Cartea lui Ruth şi Cīntarea cīntărilor.  (Despre cartea lui Iona, mai puteţi găsi īn librării eseul-studiu – apărut la Minerva – al lui Ion Ianoşi: Izvoare biblice, subintitulat Alegerea lui Iona, Moralităţi: o carte care merită citită).
          Un repertoriu alfabetic al principalelor personaje biblice este volumul lui Fernand Comte, Marile figuri ale Bibliei, scos anul trecut de Humanitas; pe līngă esenţialul despre fiecare personaj, veţi găsi acolo şi bune trimiteri culturale legate de acestea: literatură, filozofie, pictură, muzică.
          Un dicţionar din unghi strict religios este cel al preotului Vasile Sorescu, Figuri, evenimente şi locuri biblice, realizat de editurile Saeculum şi Vestala, īn 1996.
          La un nivel, desigur, mult superior din punctul de vedere al complexităţii este Dicţionarul biblic, de 1400 de pagini, al Editurii Cartea creştină din Oradea, pe care-l am acum īn mīnă.
          Un ghid util printre sensurile Vechiului Testament este cărţulia lui Edmond Jacob, publicată īn colecţia "Ce ştiu" a Ed. Humanitas.
          Puteţi reflecta pe marginea răspunsurilor date de Andre Frossard, membru al Academiei Franceze, unor īntrebări fundamentale, pe care desigur vi le-aţi pus şi mulţi dintre dv., şi care se vor pune cīt vor fi oameni pe Pămīnt, citind cărţile sale, foarte accesibile: Dumnezeu există, eu L-am īntīlnit, tradusă de Alex. Ştefănescu la Ed. Universal-Dalsi sau Īntrebări despre Dumnezeu, tradusă de Irina Eliade la Humanitas.
          La acelaşi nivel, al explicaţiilor de o substanţială simplitate, sunt paginile Papei Ioan Paul al II-lea din volumul Să trecem pragul speranţei, tot de la Humanitas.
          Īn fine, celor dornici de scufundări īn abisurile gīndirii speculative, le spun că ar trebui să caute volumul Sensul creaţiei al lui Nikolai Berdiaev, de la aceeaşi editură, iar pentru o imagine foarte de sus, capitolele despre creştinism din Mircea Eliade (Istoria credinţelor şi ideilor religioase) şi, respectiv, pe cel din tratatul Religiile lumii, coordonat de Jean Delumeau şi apărut la Humanitas, īn 1996.
         
          Dau acum cărţile laoparte şi ajung la Carte, la Proverbele promise, din Biblie. Iată cīteva:

          • Moartea şi viaţa sunt īn puterea limbii, oricine o iubeşte īi va mīnca roadele.
          • Domnul mustră pe cine iubeşte.
          • Cine vorbeşte īn chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii.
          • Cine iubeşte certarea iubeşte ştiinţa, iar cine urăşte mustrarea este prost.
          • Neliniştea din inima omului īl doboară, dar o vorba bună īl īnveseleşte.
          • Ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!
          • Īnceputul unei certe este ca slobozirea unei ape, de aceea curmă cearta īnainte de a se īnteţi.
          • Cine īşi īnfrīnează vorbele, cunoaşte ştiinţa.
          • Vorbele nebunului aduc cearta şi gura lui īnjură pīnă stīrneşte lovitura.
          • Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi trage ruşinea.
          • Este aur şi sunt multe mărgăritare, dar buzele īnţelepte sunt un lucru mai scump.
          • Omul care ascultă bine va vorbi īntotdeauna cu izbīndă.
          • Nu răspunde nebunului după nebunia lui.
          • Pīinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura īi este plină de pietriş. (Aşa e sau nu, Petru Dumitriu?)
          • Un cuvīnt spus la vreme potrivită e ca mărul de aur īn coş de argint.
          • O limbă dulce poate zdrobi oase.
          • Cum se īntoarce cīinele la ce a vărsat, aşa se īntoarce nebunul la nebunia lui.
          • Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.
          • Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi.  

          Să sperăm că Ecleziastul are… mai rar dreptate cīnd spune că:
          "Am văzut supt soare că nu cei iuţi aleargă, nu cei viteji cīştigă războiul, că nu cei īnţelepţi cīştigă pīinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei īnvăţaţi bunavoinţa, ci toate atīrnă de vreme şi de īmprejurări"
şi să sperăm că mai adesea adevărate sunt cele dinainte.
          Fiţi fericiţi.