(290-31.XII.1997) REVE(L)ION
         
          (...)
          Stimaţi telespectatori, bun găsit în aceasta seară cît toate zilele. Despre ce am putea vorbi într-un asemenea moment de zaiafet, într-o seară atît de minunatissimă, decît despre revelion, care vine de la... În atari momente solemne, de la care depandă, pot pentru ca să zic, psihicul naţiei noastre... Stimaţi telespectatori, despre ce am putea noi să vorbim în această super-mirabilă noapte - decît despre revelion, care vine, hăt, de la Paris, din franţuzeşte, de la verbul reveiller = "a se trezi", adică, mai exact, a nu dormi...
          În secolul XVI, cînd a apărut cuvîntul, el însemna "masă luată tîrziu în noapte", indiferent în ce perioadă a anului (cam, cum s-ar spune azi, supeu). După aceea, de pe la 1700-şi, vorba reveillon a căpătat înţelesul de "masă sărbătorească în noaptea de Crăciun", şi abia de pe la 1900 a dobîndit sensul, rămas singurul acum, de "petrecere din noaptea de Anul Nou".
          La noi, au prins ambele pronunţii: reveion şi revelion, dicţionarele le atestă pe amîndouă, aşa că n-am să umblu tocmai astă seară să fac jandarmerie ca să văd care-i corectă, deşi, dacă m-aţi întreba, eu aş înclina spre "reveion", cu atît mai mult cu cît avem şi simandicosul verb a reveiona. Dar spuneţi cum vă e voia, nicicum nu e greşit, distraţi-vă din plin, dacă asta vreţi, şi primiţi urarea mea cordială :