(486-15.VII.1998)  FRANŢUZEŞTI
            Bonjour, mes amis! Cu īntīrziere (justificată) de o zi (mieux vaut tard que jamais, mai bine mai tīrziu decīt deloc), să ne conectăm şi noi, cu mărunta noastră emisiune, la dubla bucurie a sărbătorii naţionale a Franţei: 14 iulie, dar şi... 12 iulie! Oricīte mărunţişuri ar putea găsi Răuvoitorii, cert este că avem īn marea ţară a lui Voltaire ca şi a lui Zidane, un prieten vechi şi stabil. Aş putea chiar spune că nici o ţară europeană nu a fost şi nu este atīt de apropiată şi legată de noi, romānii, prin nenumărate "fire" şi "relee", ţinīnd şi de trecut, de tradiţie, cīt şi de prezent, de actuala configuraţie politică a mapamondului, cum e Franţa. Transmiţīndu-i, şi pe această cale, excelenţei sale d-lui Pierre Menat, ambasadorul Franţei la Bucureşti (care este un foarte bun vorbitor de limba romānă) urările cordiale cuvenite, vă anunţ, stimaţi telespectatori, că la īnceputul toamnei, d-sa va fi, pentru două zile, oaspetele emisiunii noastre.
            Azi, cu Marseieza īn "urechile minţii", vă propun, ca subiect al minutelor rămase, cīteva observaţii inspirate de Sextil Puşcariu, despre influenţa limbii franceze asupra romānei īn secolul trecut, cīnd (mai cu seamă īn preajma lui şi după 1848) aceasta influenţă a fost maximă. "Aceasta e epoca - scrie Sextil Puşcariu - īn care scriitorii īncep să introducă īn limbă traduceri şi decalcuri după cuvinte franţuzeşti. Ele fac (azi) impresie de cuvinte neaoşe romāneşti, dar sunt imitaţii neologice" (am citat din lucrarea Limba romānă, apărută la Ed. Fundaţiei Regale, īn 1940. Şi lingvistul dă cīteva exemple, care profanului īi pot părea şi azi surprinzătoare. Aţi spune că un cuvīnt precum "mărinimos" nu e decīt traducerea lui magnanime?! Cuvīntul "īncăpăţīnat" nu vă sună intens romāneşte? Şi totuşi e prelucrarea lui entêté! "Numeros", cu aparenţă perfect neaoşă, e format după franţuzescul nombreux. Chiar şi (azi īnvechitul) "propăşire" era de fapt traducerea lui progrès" (pe latineşte, "gressus" īnsemnīnd păşire). La fel, "neatīrnare", care-l redă cu mijloace locale pe "independenţă". Un cuvīnt atīt de "al nostru" cum e "īmprejurare" este, spune Puşcariu, o romanizare timpurie a lui "circumstanţă" (īn latineşte, circum īnseamnă īmprejur). "Desnodămīnt" e luat după franţuzescul dénouement, după cum verbul "a se īmpăuna" e tălmăcirea lui se pavaner din franceză. Īn acelaşi fel s-au născut cuvinte ca "īndurerat" (refacerea lui endolori), a īnainta (după avancer), a "īnlocui" (după remplacer). Īnţelegīnd procedeul, vom recunoaşte acum īntr-un cuvīnt cum e "remuşcare" originalul francez remords; īn "a īnfrunta", pe affronter; īn "a īnjosi", pe abaisser; īn "a īnlănţui" pe enchainé ş.a.m.d. Dar sunt şi cazuri mai interesante. Uneori, cuvīntul preluat din franceză cu anumite sensuri se aşează līngă cuvīntul romānesc moştenit direct din latină cu alte sensuri. Aşa este cazul, de pildă, al cuvīntului "curte", căruia influenţa franceză i-a adăugat şi īnţelesurile din a face curte sau Curtea de Casaţie. La fel, pentru cuvīntul "carte", care īn limba veche romānească īnsemna doar două lucruri: un obiect precum cel pe care-l am īn mīnă; şi "scrisoare", "epistolã". Īnrīurirea franceză i-a adăugat sensurile din "carte de joc", "carte de vizită", "carte poştală". Şi mai spectaculos e cazul lui "a abate", care īn graiul din bătrīni īnsemna fie "a deturna, a schimba direcţia" (īl abate din drum), fie "a trece, a poposi" (s-a abătut pe la nişte amici), fie "a căşuna, a năzări" ("...Un instinct atīt de van/ Ce le-abate şi la păsări de vreo două ori pe an", īn Eminescu). Ei bine, din sursă franceză, au venit īn plus sensul de "a doborī" ("...Năpraznica secure/ Abate toţi copacii din falnica pădure", īn Alecsandri) şi sensul de "deprimat, descurajat" (era singur şi se simţea tare abătut).
            Stimaţi telesp., mă opresc aici, pentru că despre legăturile dintre cultură romānă şi cultură franceză s-ar putea vorbi zile la rīnd. Pentru mulţi mari romāni, ca Eugen Ionescu, Cioran, Enescu, Elvira Popescu, Franţa a fost ca o a doua patrie. Să le urăm, acestei ţări frumoase şi acestui popor cumsecade, tot ce e mai bun! Vive la Roumanie! Vive la France!