Vezi și:    

Informaţii despre alcătuirea paginii.

(375-24.III.1998) JURNAL CU EMINESCU (I)

          Întrucît Eminescu îmi place teribil și unele versuri ale lui mă lasă cu gura căscată și cu pielea ca de găină, pentru mine e într-un fel 15 ianuarie și 15 iunie tot anul.

          • D-na Simona Gusman din București a telefonat spre a întreba care e data de naștere a lui Eminescu. Cercetătorii au ajuns la concluzia că pot fi luate în considerație două ipoteze: una, 15 ianuarie 1850 (conform actului oficial), cealaltă: 20 decembrie 1849 (conform însemnărilor de familie). G.Călinescu
înclină spre 15 ianuarie, deși adaugă că "atunci cînd e vorba de un mare poet, puțină mitologie nu strică".

          • Dl. Ștefan Costeniuc din Suceava m-a ales ca arbitru într-o polemică a d-sale cu semnatarul unor articole într-un ziar local. Acela, pe urmele unei cărți a lui Nicolae Georgescu, susținea teza că Eminescu ar fi sfîrșit ca victimă a unui asasinat politic, pus la cale printr-un pact între Bismarck și regele Carol I. Motivul ar fi fost activitatea jurnalistică anti-germană a poetului, apoi celebra sa Doină recitată la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare din Iași și pamfletul său din 9 decembrie 1880. Contrazicînd documente certe, articlierul cu pricina neagă faptul că Eminescu ar fi fost cu adevărat bolnav psihic în faza finală a vieții sale, și țese o poveste tenebros-fantasmagorică, cu pistoale și institute mafiote care ni l-ar fi lichidat pe poet în stilul filmelor cu James Bond. Așa că, în arbitrajul care mi s-a cerut, îi dau dreptate corespondentului meu în atitudinea față de aceste bazaconii.

          • Iată prima strofă din Luceafărul în cîteva limbi, vii sau mai puțin vii:

În franceză:

Les contes disent d'une jeune fille,
De roi, la vieille histoire,
Issue des princes d'une fière famille,
Plus belle que l'on peut croire.


În engleză:
Once on a time, as poets sing
High tales with fancy laden
Born of a very noble king
There lived a wondrous maiden.

În latină:
Antiquis ut în fabulis
Fuisse quondam fertur
Regali nata genere
Pulcherima puella.


În germană:
Es war wie einst im Märchenland
Und war wie nie geschehen,
Aus hohen, kaiserlichen Standt
Ein Mädchen, schön zu sehen.

                                        (Din revista Luceafărul, coordonată de prof. Georgeta Cozma și prof. Delia Seicean, Satu-Mare, 1998).

          • Un domn, Petre Vasilescu din București, e de părere că nu trebuia să arăt, în emisiunile de televiziune pe care le-am făcut pe acest subiect, că Eminescu a "siluit" limba. Să fiu bine înțeles: denigratorii lui spun că Eminescu a siluit limba; eu spun că Eminescu a iubit limba română și că limbii române i-a plăcut foarte mult și a răspuns iubirii lui.

          • Dl. Ion Becherete din Hunedoara îmi trimite niște tăieturi dintr-un ziar, din care aflu de propunerea de înființare a unei societăți "Eminescu" în Statele Unite, la inițiativa d-lor Adrian Săhlean și Ion Corvin Sângeorzan. Să dea Dumnezeu să se înfăptuiască.

          • Într-o scrisoare elegantă și substanțială, d-na dr. Cezarina Iacovescu discută catrenul "O oră să fi fost amici / să ne iubim cu dor / S-ascult de glasul gurii mici / O oră și să mor". D-na doctor e de părerea lui Ibrăileanu și a lui Perpessicius, că trebuie transcris "o oară" (adică o dată, așa cum spunem prima oară, a doua oară) și nu "o oră", "pentru că o oră e științific și pedant și e și un hiat neplăcut". Eu unul, cu toată imensa stimă pe care o am pentru acribia lui Ibrăileanu și osîrdia benedictină a lui Perpessicius, sunt mai neutru. Eminescu, cu gîndirea sa metaforică, putea foarte bine să spună o oră așa cum ar fi spus o clipă. Ce e o oră decît o cîtime de viață în oceanul necuprins al timpilor? Nu trebuie să ni-l imaginăm neapărat pe poet cu ochii pe ceas. O oră nu ca 60 de minute, ci ca o oază luminată în infinitul negru al vremii. De aceea cred că ambele variante sunt plauzibile și valide. Puțină mitologie nu strică.

  Vezi și: saitul www.mihaieminescu.ro

George PRUTEANU
 


www.pruteanu.ro