(698-13.II.1999) SINONIME (I)

        Omagiile mele, stimaţi telespectatori care nu v-aţi plictisit de micro-taclalele acestea. Plec de la întrebarea nervoasă dintr-o scrisoare: "Cum se spune, dom'ne, pîn'la urmă: compiuter, calculator, ordinator, pi si-u, care e cuvîntul?, că-nnebunesc!" Acum, eu îl sfătuiesc pe cel care mi-a scris aşa focos să se calmeze, fiindcă în definitiv, dacă vrea, poate să-i spună şi Gheorghiţă acelui obiect, şi nu văd de ce ar trebui să se frămînte, să nu mai aibă somn şi să slăbească din cauza asta.
        Ne aflăm, în fond, în dreptul unei probleme de sinonimie. Ni se tulbură oare liniştea sufletească dacă ezităm în a spune automobil sau maşină? Merită să ne lasam bîntuiţi de angoasă din cauza că ne e greu să alegem între abundenţă sau belşug? Umblă cineva neras, nedormit, nemîncat pe motivul că nu poate opta între variantele penurie, paupertate, mizerie, indigenţă, sărăcie - toate însemnînd cam acelaşi lucru? Se cuvine oare să ne fie mintea legată de cozile a trei cămile şi sfîrtecată în tot atîtea bucăţi (mai rău ca Ion Vodă cel Cumplit, 1572-1574), numai fiindcă şovăim daca să spunem pluş, velur sau catifea? Răspunsul, din toate piepturile unite, la aceste întrebări, este unul singur: NU! Dimpotrivă, trebuie să aducem prinos (ce cuvînt ceauşist!) de recunoştinţă, ofrandă de gratitudine limbii române pentru că ne oferă aşa o "gamă largă de sortimente" sinonimice. Asta e   f r u m u s e ţ e a   , asta e   a d î n c i m e a  , acesta e  m i s t e r u  l    ei.
        Dincolo de orice glumă, răspunsul meu e că existenţa unei serii sinonimice cît mai lungi nu poate fi decît profitabilă. Cu cît mai multe sinonime, cu atît mai bine. Asta înseamnă plus de precizie, plus de nuanţă. Iar noi, vorbitorii, trebuie să alegem din mai multe cuvinte, pe cel potrivit. (Ştiu, nu e uşor să alegi, ţine de esenţa condiţiei umane: grandoarea şi totodata povara de a fi liber, de a trebui să alegi, de a nu fi condus mecanic). E şi o chestiune, dacă acceptaţi, de "democraţie a limbii". Ea, limba, draga de ea, n-are comportament dictatorial, tiranic, totalitar cu noi. În cele mai multe cazuri, ea nu ne prezinta candidaţi unici. Nu, ea, limba, vine cu liste lungi de candidaţi individuali, adică de cuvinte eligibile, şi noi ne oprim asupra celui care ni se pare potrivit (uite, aici puteam să spun, în loc de potrivit, adecvat; dar puteam să spun şi corespunzător dacă voiam să fiu mai scorţos; puteam să spun pertinent, dacă vorbeam numai cu lingviştii, după cum mai puteam să spun convenabil, indicat, nimerit, propice ş.a.
        E lung subiectul, ba e lat, / că-n sinonime-aşa bogat / alt grai, socot, pe lume nu-i / (iar dacă este, slavă lui!) / dar încă nu pun vorba-n cui / că încă nu am terminat / de explicat!
        Stimabili teleprivitori, sper, nădăjduiesc, trag nădejde, îmi exprim speranţa că această tacla, aceasta cozerie, acest spici despre sinonimie nu vă e chiar sîcîitoare, agasantă, plictisitoare, nu vă vine, sper, să daţi cu ceva în televizor, să vă urcaţi pe pereţi, să iesiţi în stradă şi să căutaţi o ultimă soluţie. Ziceam mai devreme că nu e un necaz, o supărare, o belea faptul că mai multe cuvinte desemnează aproximativ acelaşi lucru, că asta dă flexibilitatea şi maleabilitatea unei limbi, şi a noastră are aceste calităţi. La sinonime, spre deosebire de alte sectoare, stăm bine. Avem serii sinonimice bogate şi, după 1989, ele, cîteva, chiar s-au indexat, au sporit; aveam, de pildă, dugheană, magazin, prăvălie - ei, acum avem şi butic; e ceva, e o creştere cu 33 la sută. Bun. DAR: pot eu să nu vă informez că sinonimia are şi un aspect ISTORIC şi unul GEOGRAFIC? Mă lasă pe mine inima (sau cordul) să nu vă indic, iute, implicaţiile stilistice, importantissime, ale sinonimiei? De bună seamă că nu pot să fiu aşa nemernic. Azi nu-ncape decît o ţîră de istorie, dar voi continua mîine.
        Aşadar: sinonime şi istorie. Stimaţi teleconvivi, toate lucrurile se tem de timp, chiar şi cuvintele. Cuvintele îmbătrînesc şi ele, deşi de murit de-a binelea nu mor niciodată; se poate însă întîmplă să zacă îndelung într-un fel de hibernare, a uitării, a inutilizării. Tibişir e sinonim cu cretă, numai că e mai ramolit, bietul de el. Dar şi ce haz poate să aibă dacă-l plasezi unde trebuie!...
         {} Stimat audio-privitoriu, toate lucrurile se tem de timp, şi emisiunea asta la fel. Ceasul, ornicul, orologiul e necruţător. Vă mai poftesc şi mîine! Fie-vă bine!
 

(699-14.II.1999) SINONIME (II)

        Bună seara, stimaţi, preţuiţii, respectaţii mei teleurmăritori.
        Rămăsesem ieri, în taclaua noastră despre sinonime, la diferenţa dintre tibişir şi cretă. Urma să vă dau cîteva firave idei despre sinonimia în TIMP, în SPAŢIU şi în STIL. Cred că azi aş putea lega firul mai bine cu următorul exemplu: ce-ar fi ca, într-un Comunicat, Guvernul să anunţe că a rezolvat, pentru perioada următoare, problema aprovizionarii populaţiei cu barabule? E clar, ar fi cam tra-la-la. Din punctul de vedere al conţinutului, barabule e absolut identic cu cartofi. Dar nu se potriveşte deloc ca timp, ca loc, ca stil. După cum, din aceleaşi puncte de vedere (timp - loc- stil), ar fi anapoda să aflaţi din ziare că, mă rog, coaliţia a decis să amelioreze Cabinetul Vasile, schimbînd cîţiva dregători (adică arhaismul pentru "miniştri"). Sinonimele, deci, reflectă, uneori, straturile succesive în timp (dar şi în spaţiu sau în stil) ale limbii (ca şi în geologie sau arheologie).
        În această privinţă, am găsit în cartea Floricăi Dimitrescu, Dinamica lexicului românesc, apărută la Editura Clusium-Logos din Cluj, o pagină de certă vioiciune ştiinţifică, pe care v-o rezum iute. Să privim urmatoarea frază:
        "Fiul meu zice să nu mă cert repede cu lumea pentru vitele noastre".
Aceasta e exprimata numai cu termeni pe care limba română i-a moştenit   d i r e c t   (subliniez: direct) din latină. Ca atare, e perfect plauzibil că o astfel de frază putea fi rostită în secolul al XVI-lea, pe vremea Paliei de la Orăştie. Tot aşa de bine, în acelaşi veac, ideea putea fi exprimată fie cu sinonime de origine SLAVĂ; iată cum sună:
        "Odrasla mea îmi grăieşte să nu ma sfădesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre",
fie cu sinonime de origine MAGHIARĂ; iată cum ar suna:
        "Pruncul meu beseduieşte să nu-mi muştruluiesc mintenaş neamul pentru marha noastră".
Trec însă veacurile, ca nouri lungi pe şesuri, şi, după turci, vin pe capul nostru de locuitor grecii fanarioţi. Pe la-nceputul secolului trecut deci, vreo cucoană apelpisită sau vreun ipochimen putea catadicsi să rostească fraza următoare, în care nu lipsesc, ba chiar e prisos de GRECISME; auziţi-o:
        "Copilul meu pretenderiseşte să nu-mi dăscălesc peşin seminţia din pricina lighioanelor noastre".
Boon, mai departe. Se duc pe protoxidul de hidrogen (adică apa) Sîmbetei şi fanarioţii, şi iată ca azung la '48, cînd un bonjurist, proaspăt întors de la Paris plin de năduf pe tombatere, pe moşnegăraia purtătoare de giubea şi işlic, ar fi putut formula astfel acelaşi gînd:
        "Progenitura mea pledează să nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre".
cu neologisme, cum se vede, de sursă FRANCEZĂ. În fine, azi, într-o limbă naturală, cu cuvinte de toate vîrstele, fraza ar putea fi astfel:
        "Fiul meu imi spune să nu ma iau la ceartă imediat cu tot neamul din pricina animalelor".
        Frumoasa demonstraţie a Floricăi Dimitrescu scoate în evidenţă (desigur, într-un mod condensat, sintetic) marea variabilitate a graiului românesc, capacităţile sale de metamorfozare, multitudinea de registre, pe verticală şi pe orizontală, de care dispune.
        Să deschidem, la sugestia lui Ion Coteanu, Dicţionarul de sinonime al cuplului Luiza şi Mircea Seche (ed. a doua, rev. şi ad., Ed. Univers Enciclopedic, Buc, 1997) la verbul "a dojeni". Vom găsi nu mai putţn de 30 de echivalenţe, dintre care unele, desigur, sunt populare, altele regionale, familiare sau învechite. Merită să le ascultaţi, varietatea lor fiind spectaculoasă: "Dojeni: a admonesta, a certa, a dăscăli, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocarî, a probozi, (fam.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a-i bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam., fig.) a săpuni, a scutura". {}
        Stimabili telecompanioni, cu voia dvs, vă răpesc şi mîine 5 minute cu acelaşi subiect. Vă doresc numai bine şi ceva în plus.