Drumurile verii m-au dus şi pe la Cluj, acum, după instaurarea noii administraţii.  Într-un cerc de prieteni, mi-a fost prezentată o problemă care mă atinge într-un mod acut, pentru că face parte din sfera mea de preocupări.

      E vorba de vestigiile arhitectonice din centrul Clujului. Săpăturile au început acum zece ani. Fostul primar al Clujului, destoinicul primar Funar, le-a dus pînă la capăt şi a iniţiat un concurs pentru amenajarea lor arhitectonică, un concurs al cărui juriu a fost prezidat de directorul Muzeului de Istorie a Transilvaniei, dl Ioan Piso. După deliberări, pe lucrările secrete, juriul a atribuit premiul întîi unui tînăr designer român, stabilit în Germania, dar întors în ţară tocmai din sufletism (e un destin semnificativ, un om care vrea să facă ceva în România, deşi o duce foarte bine, materialmente şi ca prestigiu în Germania).

      A concurat la modul secret, nici nu este clujean, deci este exclus să fi avut relaţii, pile sau alte lucruri de genul acesta, şi a cîştigat, vă rog să reţineţi, şi premiul I şi premiul III, cu două lucrări diferite. Conform regulamentului concursului urma să se pună în execuţie proiectul ocupant al locului I. Pe de altă parte, trebuia să i se dea cîştigătorului premiul instituit oficial, despre care s-a vorbit şi în ziarele locale şi în cele centrale (am aici xerocopia unei tăieturi  din Adevărul, ziar de incontestabil prestigiu, cu un reportaj despre atribuirea acestui premiu I domnului Marius Sebastian) .
      Chestiunea se întîmpla în iunie. Premiul nu a fost nici pînă în astăzi atribuit, pentru că, între timp, a venit la putere, în Cluj, Alianţa „Dreptate şi Adevăr”.

      Domnul Emil Boc a lipit pe uşi, jignind pe toţi funcţionarii, “Aici nu se primeşte şpagă!”, dar la fel de bine putea să lipească pe uşi “Aici nu se respectă spiritul românesc” şi “Aici nu există seriozitate instituţională”. Instituţia primăriei îşi terfeleşte prestigiul, nerespectînd un concurs public pentru care premiantul trebuia să-şi primească drepturile cuvenite.

      Dar şi mai grav e că instituţia primăriei îşi terfeleşte prestigiul bătîndu-şi joc de acele vestigii. Ştiţi ce semnificaţie spirituală, de anvergură naţională, au. Este acolo, în Cluj, o spun pe şleau, un fel de scandenberg, un fel de încordare a muşchilor între spiritul românesc şi spiritul maghiarilor care vor să domine. Deja, acolo se săvîrşeşte o ilegalitate, prin aceea că s-a admis plasarea de plăcuţe bilingve într-un oraş care nu întruneşte 20% locuitori de etnie maghiară, deci nu se încadrează în prevederile legii, sunt doar vreo 18 şi ceva la sută, deci nu era cazul să se amplaseze tăbliţe bilingve. Acest oraş se numeşte Cluj-Napoca şi pe plăcuţe scrie “Cluj-Napoca-Koloszvar”, ca şi cum ar fi un oraş cu trei nume.
      În privinţa elementelor arheologice din centrul urbei, obrăznicia unor extremişti maghiari merge pînă acolo, încît se propune ca aceste vestigii, care probează străvechimea noastră, să fie, vă rog să reţineţi, voi cita textual, “îngropate în nisip”! Dacă l-aş întîlni, i-aş spune în faţă: -Domnule dragă, în nisip  se-ngroapă murdăria pisicii, asta se-ngroapă în nisip!

Semne ale vechimii noastre pe pămînturile acelea, ale latinităţii noastre, nu se îngroapă în nisip, ci se amenajează aşa cum a desenat, cum a imaginat acest designer - un proiect foarte modern, foarte funcţional şi pe deasupra ieftin. Toată această construcţie modernă şi de bun-gust ar costa un miliard de lei, ceea ce pentru bugetul unei primării cum e cea a Clujului este o sumă mică. Iată proiectul (o fotocopie), îmi dau seama că nu se poate vedea pînă în adîncimea sălii (arătînd sălii) dar acesta este proiectul de amenajare.

      Domnul deputat UDMR,  numit (nu este prima oară cînd auziţi de el) Konya Hamar Sandor, preşedintele UDMR-Cluj, a declarat pentru Monitorul de Cluj că “s-au dat bani pentru conservare, asta înseamnă conservarea prin acoperirea cu nisip” (Monitorul de Cluj, 1 iunie 2004). E revoltător! Cu nisip ar trebui acoperit domnul Konya Hamar Sandor, după ce în prealabil a fost uns cu magiun, ca să  nu i se mai audă vocea rostind asemenea blasfemii.

      Folosesc, deci, această intervenţie a mea de la tribuna Senatului pentru a atrage atenţia ce ar însemna dacă alianţa respectivă ar lua mai mult în ţara asta de 10 – 11% şi ar accede la putere. Închipuiţi-vă că s-ar răsfrînge asupra întregii ţări gestul de la Cluj, această batjocură faţă de spiritul naţional şi această batjocură faţă de seriozitatea instituţională.

 (Aplauze.)