VETO
CINCI NEDUMERIRI
(Curentul, 19 oct. 2006)

          1) În serialul (jocul? campania?) „Mari români” de la TVR, s-a realizat un „top” al celor mai importanţi/valoroşi 10 români din toate timpurile. E de presupus că aceştia sunt nişte figuri admirabile. Printre ei se află şi regele Carol I. Acesta a făcut multe lucruri bune*. Dar pe lucrarea lui, pe imaginea lui se află şi o imensă pată de sînge: 1907. Din primăvară pînă-n toamnă. Maiestatea sa a aprobat uciderea, la vreme de pace, a 11.000 de oameni nevinovaţi (imensa majoritate). Apoi, cu cinism, a făcut astfel ca documentele referitoare la aceste mult prea triste şi prea mîrşave fapte să fie distruse. Este acesta un „model”? un om de „top”?

          2) L-am văzut deunăzi, la un post de televiziune, pe preşedintele Băsescu, la conferinţa de presă a unei reuniuni internaţionale. Era pe un podium, alături de alţi şefi de state. La un moment dat, şi-a chemat consiliera, i-a şuşotit ceva la ureche, după care, intempestiv - în timp ce şeful statului-gazdă cuvînta - a început să strîngă iute mîinile omologilor şi...ţuşti!, a luat-o din loc. Avea aerul unui ins care şi-a amintit că a uitat apa în baie deschisă şi o să aibă scandal cu vecinul de jos. Oricît de încropită ar fi fost acea reuniune, mă întreb: aşa pleacă un şef de stat de la o întrunire? Ca un client din crîşmă, nemulţumit că puiul nu e fript şi vinul e îndoit?

          3) Ceva mă pune pe gînduri. În tinereţea sa de militant şi activist comunist, viitorul pastor Richard Wurmbrand (altă personalitate din topul celor 10 „mari români”), şi-a trădat, în scris, la Siguranţă, toţi camarazii din celula conspirativă de partid. Aceştia au fost arestaţi şi băgaţi în temniţe... Asta reieşea din chiar filmul prezentat de TVR-1. În termenii de azi, s-ar spune că viitorul pastor Wurmbrand colabora cu Siguranţa şi făcea, în anii '30, poliţie politică, cu efecte tragice pentru cei turnaţi de el. Un profil moral cel puţin ciudat pentru un om propus ca „mare român”, azi, cînd sunt înfieraţi autori ai unor „note informative” inocente, în fond, şi fără niciun efect...

          4) O echipă de fotbal, proprietate privată a unui cetăţean spaniol, a venit alaltăieri la Bucureşti ca să joace un meci cu altă echipă proprietate privată a unui cetăţean român. A venit conform programării oficiale, nu din dragoste pentru Bucureşti sau România. Echipa spaniolă a fost primită la aeroport la Salonul Prezidenţial, de parcă ar fi fost vorba de un şef de stat. S-au mirat şi ziarele din Spania. Lucru care, desigur, le-a sporit băieţilor aroganţa; se vor fi simţit cum se simte un soldat faţă de un păduche. Imense forţe ale Poliţiei şi ale Jandarmeriei au escortat autocarul, puteai crede că e Papa de la Roma. Se pune întrebarea: oare chiar suntem „papuaşi”?! Ne purtăm ca milogii, încîntaţi că nişte inşi „la costum” ne calcă pragul? Nu avem un minim simţ al protocolului şi al ierarhiilor? Nu puteam fi politicoşi fără să fim servili?

          5) Iarăşi „Mari români” (program care, prin pătrunderea în milioane de cămine, poate avea o influenţă asupra mentalului colectiv). Regula jocului, în cele 10 filme documentare ale „finalei”, era că prezentatorul îşi susţine personajul-subiect, propunîndu-l ca pe „cel mai mare român” (de altfel, pe ecran apare, intermitent, îndemnul „Votaţi acum!”). La o singură figură din cele 10 s-a făcut o stranie excepţie. Filmul despre Ion Antonescu, vorbit de Adrian Cioroianu (altminteri, om volubil şi inteligent) era construit numai pe cusururi ale personajului, iar sugestia care se desprindea era, indubitabil: NU puteţi vota un asemenea ins! Lucrurile semănau supărător de mult cu procesul lui Ceauşescu, în care avocaţii îşi... acuzau clientul! Dacă A. Cioroianu nu era convins de valoarea de „cel mai mare român” a lui Antonescu, nu-l obliga nimeni să apară în film, putea fi invitat un istoric ca Florin Constantiniu sau ca Gh. Buzatu, care ar fi avut cel puţin bunăvoinţa de a nu fi „călăi” cu subiectul lor, de a nu-l mai „executa” încă o dată.
______________
          *) De construit, a construit şi Ceauşescu. A lăsat Carol I căi ferate, podul Saligny? Ceauşescu a lăsat metrou, Canal, autostradă, Transfăgărăşan. A ridicat Carol Poşta, CEC-ul etc.? Ceauşescu a făcut Teatrul Naţional, Casa Poporului, Casa Academiei, splendida Bibliotecă Naţională etc. Plus locuinţe ieftine pentru multă lume.

.