VETO
UDMR BATJOCOREŞTE ROMÂNIA
(Curentul, 26 oct. 2006)

              Lipsa de reacţie oficială şi fermă în faţa monstruozităţilor pe care le emite dl Marko Bela şi locotenenţii săi, apropo de statul-în-stat pe care vor să-l facă în miezul României, faptul că încă e menţinut în Guvern, ca vice-prim-ministru, arată bicisnicia incredibilă a regimului. Nimic din toate aceste insanităţi nu e nou. Iată ce spuneam într-un discurs lung, din plenul Senatului, în 5 nov. 1997:

          It is my country, right or wrong! spunea un Churchill: că are sau că n-are dreptate, e patria mea! Are sau n-are dreptate, e şi patria ta, Marko Bela! Are s-au n-are dreptate, e şi a ta Csapo Josef, Verestoy Atila, Hajdu Gabor, Frunda Gyorgy şi alţii, şi alţii! Alta, nici mai bună, nici mai rea, nu aveţi în nicio altă parte! (...) Să vi-l citez pe ardeleanul Coşbuc? "Soarele răsare roşu şi tot roşu el apune: / Omul bun în zile rele e tot bun ca-n zile bune!" Înţelegeţi asta, şi nu vă supăraţi ca văcarul pe sat! (...) Trebuie să întorc foaia, să las înduioşarea şi patetismul deoparte şi să spun că, de-a lungul acestei dispute, n-aţi fost la înălţime! N-aţi fost la înălţimea prezumţiei de fineţe mittel-europeană de care viaţa transilvană ar fi trebuit să vă pătrundă! M-aţi dezamăgit în multe împrejurări, şi v-am spus-o, cu tristeţea unei iluzii rănite. Aţi boicotat şedinţe de comisie. Aţi transferat discuţii pe hol şi în cotloane, sfidînd esenţa parlamentarismului. Aţi conceput trocuri care m-au stupefiat: îţi votez pămîntul, dacă-mi votezi limba! Aţi invocat promisiuni care nu există. Aţi şantajat cu destabilizarea, prin părăsirea coaliţiei. Aţi făcut trimiteri la acte internaţionale, care nu vă conferă ceea ce susţineţi. Aţi nesocotit demnitatea comisiei de Învăţămînt, al cărei preşedinte sunt, sperînd s-o înlocuiţi cu para-comisii care să vă facă pe plac - şi nu v-au făcut! M-aţi acuzat că sunt "naţionalist", dar cuvîntul naţionalist are parterul unde oamenii cu scaun la cap (care se revendică de la Bălcescu, Eminescu, P.P.Carp, Brătianu, Iorga, Maniu) cred în ideea naţională (expresia e a lui Maniu), aşa cum are şi mansarda jegoasă unde sălăşluiesc zurbagii şi sanguinarii, care fetişizînd puritatea sîngelui, vor neapărat să-l verse pe al străinului. Aţi cerut sancţionarea mea, demiterea mea, excluderea mea, anihilarea mea. M-aţi acuzat că sunt "dirijat", şi mult m-a mirat aşa o sub-intelectuală naivitate. (...) Reclamaţii, pîre, intrigi, suceli, coteli, manevre, tragem de timp, tragem de Diaconescu, tragem de Laszlo Kovacs, tragem din orice poziţie, poate pică, cerem o para-comisie, după aia o super-para-comisie, n-avem noi treabă cu amărîţii ăia de valahi din Comisia de Învăţămînt de la Senat. Cui să-i placă asemenea proceduri? Senatorilor? Deputaţilor? Ţării Româneşti? Ardealului? Nimănui n-a plăcut, domnilor colegi, şi roşu-alb-verde face-m-aş de jena dv. Tot mai multă populaţie era cu ochii pe noi, aţi "ridicat praful", o chestiune de natură didactico-lingvistică a ajuns, din cauza stilului arţăgos, lipsit de amenitate şi de simţ al realităţii, a ajuns o problemă naţională spre care românii, pe care indirect i-aţi vexat, privesc cu tensionată aşteptare. Şi lucrurile nu s-au oprit aici. Peste incendiul pe care deja îl alimentaţi vajnic, aţi mai aruncat şi gazul Har-Cov-iadei mele. Acolo aţi pierdut "partida". Şi-au dat mîna Miercurea Ciuc şi Sf. Gheorghe ca să vă fie Waterloo. (...) Trimis afară, în stradă, din clădirea Prefecturii, un senator, fiindcă ţinea, pe o amărîtă de canapea, lîngă o scrumieră murdară, o conferinţă ad-hoc de presă, cu vreo 20 de gazetari? Numai un partid sinucigaş ar face aşa ceva! (...) Aţi dat, şi-ntr-o parte, şi-n alta, urgent, dispoziţii să nu fiu primit în şcoli (!?). Rău demon v-a îndemnat. (...) Ei bine, după un asemenea comportament brutal şi ţîfnos, ce credeţi că gîndeşte electoratul? (...) Mă tem că ce am păţit eu, a păţit şi sufletul colectiv românesc. Eu m-am lovit de sîrma ghimpată, de scrîşnetul ghimpat al mentalităţii "Noi-asta-vrem,-asta-facem,-şi-nu-vă-băgaţi-voi- în-ciorba-noastră! Că noi aicea avem imnul nostru, steagul nostru, preşedintele nostru, justiţia «nostru», în stătuleţul nostru, comitatul Csapo!" Zîmbesc, dar zîmbesc amar. Dacă mie, senator, cu prestigiul instituţiei în spate şi cu al meu, cît e, mi se-ntîmplă aşa un afront vulgar şi dur, apoi am dreptul să mă întreb: cum e tratat de UDMR, acolo, un biet profesor, un biet contabil, un biet muncitor, care n-are spatele meu acoperit? (...)
          Mai e un punct teribil de fierbinte în actul cu pricina: "... facultăţi şi instituţii de învăţămînt", de stat, în limba minorităţilor. Comisia de Învăţămînt s-a gîndit de 10 ori şi a tăiat o dată, ceea ce era o excrescenţă monstruoasă. Cum adică, facultăţi şi instituţii de învăţămînt de stat, în altă limbă? Pe ce lume trăim? Cetăţenii români de etnie maghiară pot învăţa de la grădiniţă pînă la doctorat în limba lor. Dar, n-am înţeles, de ce trebuie să le facă statul o clădire separată? Cu o conducere separată? Ce suntem noi, imperiul româno-ungar? Se impurifică Istvan dacă se-ntîlneşte cu Ştefan pe coridor? (...) Dacă noi, prin absurdul absurdului, am admite azi aşa ceva, să bicefalizăm învăţămîntul românesc, mîine o să vină mintenaş dl Katona Adam şi o să spună că vrea şi măcelării strict ungureşti, şi frizerii autonome şi tribunale numai pentru etnicii maghiari şi mai ştiu eu ce. Iar dl Marko Bela o să ne ameninţe cu dl Katona Adam. O să ne arate pisica. Iar noi o să slăbim, ceva de speriat. Fără nici un sarcasm, stimaţi colegi, nicio raţiune nu e ca să încuviinţăm aşa ceva, şi dac-o facem, putem să ne mutăm în altă ţară, că ochii cu alegătorii noştri nu mai putem da. Am căutat cu microscopul în acest Raport al Adunării parlamentare a Consiliului Europei, nu am găsit un cuvînt, o vorbuliţă, o silabă măcar, care să pomenească de atari drepturi. Mai mult decît atît: în alt document internaţional, în Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, la p. 25 a ediţiei franceze, stă scris precum vă citez: "O asemenea tendinţă de a creea ghetouri lingvistice ar fi împotriva principiilor de interculturalitate şi de plurilingvism subliniate în Preambul şi ar fi nocive interesului populaţiei respective". Vă rog ca, atunci cînd va fi să deliberaţi votul dv., să nu aveţi în cuget numai Europa. Dacă noi nu avem consistenţă, Europa nu înseamnă nimic şi nu poate nimic pentru noi. Vă rog deci mult, cu ochii minţii spre Bruxelles, să vedeţi Abrudul, şi Blajul, şi Iaşul, şi Medgidia, şi Alba Iulia, şi Craiova, şi Slatina şi Brăila... Prin milioanele de oameni care gîndesc ca noi, Ideea Naţională încetează să mai fie doar o idee şi devine un simţămînt tonic şi viu.

           ...Sau, în alt discurs din Senat, din 23 febr. 2004:

          Este momentul să spun că se vede limpede, în această declaraţie, jocul de teatru ieftin pe care-l practică UDMR în legătură cu aşa-zişii „radicali” şi aşa-zişii „moderaţi”. Sunt o apă şi un pămînt, unii sunt doar mai vicleni, ceilalţi sunt mai brutali, dar scopul lor este unul şi acelaşi. Despre ce “autonomie” este vorba ? Acest cuvînt ascunde, de fapt, o intenţie perfidă, aceea de federalizare a României, pentru ca astfel Transilvania să poată fi influenţată, direcţionată şi, cîndva, chiar guvernată de Budapesta. Să ne amintim că, prin ‘97, în acele bănci, stătea un domn cu papion, numit Csapo Josef, care venise aici, la acest microfon, şi propusese să facem un fel de… o chestie ca în Evul Mediu, o enclavă statală, un „Vatican”, stat în stat, maghiar, în miezul României, un fel de guvernorat, o republică medievală, care să aibă steag propriu, imn propriu, justiţie proprie, poliţie proprie. Ţin minte că m-am ridicat, atunci, din banca mea, m-am dus la d-lui şi l-am întrebat : “Aveţi deja sîrma ghimpată cu care să înconjuraţi această «Republică Trei Scaune» ? De unde se vor lua paşapoartele ca să intrăm acolo?”
          Lucrurile se petrec în continuare urît în multe zone din Romania unde talibanii UDMR fac legea, chiar dacă ele se muşamalizează mereu. Din regiunile în care românii sunt minoritari se continuă "expulzarea lor", determinarea lor de a părăsi acele locuri. În acele zone, monumentele româneşti sunt în continuare desconsiderate, dacă nu chiar intenţionat distruse sau lăsate în paragină. Această idee a autonomiei nu vine decît în sprijinul politicii de învrăjbire a românilor cu maghiarii, lucru pe care eu - şi ca intelectual, pur şi simplu, şi ca om al politicii - nu pot să-l accept.
          Ceea ce declară dl Marko Bela nu este departe de aberaţiile domnului Csapo Josef. Autonomie înseamnă federalizare, adică scindarea României. Ar însemna să ne întoarcem în secolul XIX, sub jumătatea lui.

            (Textul întreg al discursurilor: în www.pruteanu.ro, secţiunea “Politice”)

.