|
|
|
VETO
A fost 15 ianuarie
DACĂ AR TRĂI
EMINESCU...
(Curentul,
18
ian. 2007)
|
Ar așterne rînduri care ar isca mare
scandal. Ar spune, de pildă, așa: „Dați-mi statul cel mai
absolutist, în care oamenii să fie sănătoși și avuți - îl prefer
statului celui mai liber, în care oamenii vor fi mizeri și bolnavi"
(Timpul, 23 dec. 1877). Citind el prin gazete serioase că leafa medie de azi nu e nici măcar o cincime din cît îți trebuie ca să trăiești omenește într-o lună, ar scrie iar negru pe alb: „Noi credem însă că un sistem care, oricît s-ar îmbogăți «patrioții», are de rezultat moartea reală a unei nații, e tot ce se poate mai rău și mai ucigaș ca sistem" (Timpul, 8 mai 1881). Ar fi la fel de indignat de „augmentabilitatea discreționară a unui budget ale cărui cheltuieli sporesc în realitate, ale cărui venituri se îmflă fără realitate" (Timpul, 22 febr. 1880). Dezamăgit, dacă nu dezgustat, de „ficțiunea parlamentară", ar observa și acum, în era ordonanțelor de urgență, că „regimul parlamentar s-a viciat la noi din zi în zi mai mult, încît miniștrii au ajuns astăzi în poziția de-a putea guverna după placul lor, fără control de jos, fără control de sus" (Timpul, 22 febr. 1880). Ca tot omul cu scaun la cap, ar fi îngrețoșat de vagul, golănia și poșirca „tranziției": „Chiar dacă epoca formelor goale, care domnește..., s-ar putea explica, deși nu justifica, prin cuvîntul «epoca de tranzițiune», e evident că sarcinile cu care tranzițiunea ne-a încărcat cu asupra de măsură ne dictează de a ne întoarce de pe calea greșită, de a privi în mod mai limpede starea adevărată a țării, de-a judeca în mod mai limpede necesitățile ei" (Timpul, 17 febr. 1880). Privind la servilismul cu care se adoptă modele și soluții care nu ni se potrivesc organic („o serie de fraze ieftene, copiate din gazete străine, din discursurile unor politicieni trăiți și crescuți în alte țări, a înlocuit și înlocuiește încă silința de-a învăța singuri; raționamente străine, răsărite din alte stări de lucruri, înlocuiesc exercițiul propriei judecăți" (Timpul, 17 febr. 1880), Eminescu ar clama din nou: „Ținta noastră a fost totdeauna conservarea elementului național și ocrotirea acestui element contra concurenței excesive și a propriei lui neprevederi" (Timpul, 6 dec.1881). Și, ca un corolar: „Sau țara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie" (Timpul, 6 aug.1881). Multe jurnale și ONG-uri, însă, l-ar beșteli amarnic pentru asta și l-ar acuza că vrea să rupă coaliția și să ne scoată din Europa. Nu l-ar lua nici un ștab în echipa de gazetari care-l însoțesc peste hotare. Precis ar fi numit „găozar“. Contemplînd mănoasele holdinguri și reclamele galeșe care ne-ndeamnă pe englezește să make things go better, într-o capitală atît de fandosită, încît nici hotelul din buricul tîrgului nu se mai cheamă „București", ci „Bucharest", Eminescu ar mai scrie o dată: „Chestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de desvoltare a acestei țări este ca elementul românesc să rămîie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste și generoase, bunul lui simț, c-un cuvînt geniul lui să rămîie și pentru viitor norma de desvoltare a țării și să pătrundă pururea această desvoltare. Voim statul național, nu statul cosmopolit, nu America dunăreană" (Timpul, 17 dec. 1881). Nu era șovin - punea doar condiția elementară ca individul, de orice viță ar fi, să fie loial, fidel și devotat țării: „Noi credem că e mai mult ori mai puțin indiferent dacă oamenii care supun desvoltarea lor proprie desvoltării naționale a României sunt, în orice caz, de origină pură traco-romană sau dacă, într-un număr de cazuri, această origine nu este atît de proprie" (Timpul, 17 dec. 1881). Viziunea sa, nu etnocratică, era una de demnitate și dominanță națională.
Dacă ar trăi azi Eminescu, ar fi foarte înjurat și probabil că ar
înnebuni mai repede. George PRUTEANU |
.
