|
|
|
VETO
BA PE-A MĂ-TII!
(Curentul, 1 feb. 2007)
|
Alianța e în
moarte clinică, zice premierul. A primit informații, dar minte că n-a
primit, zice președintele. Cotroceniul e un Golden Blitz, zice
premierul. Să nu credeți că n-o să-i dau în gît în Europa pe
parlamentari, zice președintele. Ei bine, am dreptul să-mi fie lehamite să comentez această jalnică păruială? Am. Dar, „stimulat” de ea, îmi îndrept ochii spre purificatorul spațiu cultural. Privirea mea se ațintește și urechile mele se ciulesc spre Teatrul Dramatic „Sică Alexandrescu” din Brașov unde, în regia lui Claudiu Goga (chiar directorul teatrului) se joacă piesa Fuck you Europa! de Nicoleta Esinencu. Întrucît seamănă cu ceea ce se întîmplă și în politică, voi da cîteva citate, mot-à-mot, din piesă (redacția ar trebui să pună un pătrățel roșu): • Ultimele sale cuvinte n-au fost "Mor pentru Patrie!". Ultimel e sale cuvinte au fost "Pizda mă-sii de ghețuș!"• Nu, tata, în Uniunea Sovietică sex nu exista! Un fel de menstruație continuă. • Da. Pot și în rusă, și în engleză, și în franceză... Idi na hui. Va te faire enculer! Fuck you! Dar prefer însă s-o fac în limba mea. Du-te-n pizda mă-tii! • Tata a venit ca de obicei beat. Toata noaptea a futut-o pe mama. Dimineața am aflat că Uniunea Sovietică nu mai e. Tata era fericit. • Fiica dumneavoastră este, de fapt, o curvă împuțită care se culcă cu orice canalie… • Vreau să vorbim despre fiica dumneavoastră. - Du-te-n pizda mă-tii, i-ai răspuns tu. • Profesoara mea, după ce a dansat strip-tease pe masă, a coborît, s-a așezat în fața mea și mi-a spus: "Ți-aș da un picior în cur! Știi de ce?" Știam prea bine de ce. Și ea, tata, la fel ca și tine, nu vroia [sic] să rămîn aici. • Am tăcut. De fapt, ea nici nu aștepta un răspuns. Am urcat pe masă și am făcut același lucru. Iar apoi în semn de mulțumire pentru cunoștințele pe care mi le-a dat, mi-am băgat adînc limba în gura ei. • Domnule, știți, eu sunt șomer. M-aș căca cu plăcere pe întreaga voastră Europa. • Fuck you, America! Fuck you, Europa! Fuck! De ce fuck! Nici de înjurat nu mai înjuri în limba ta. Băga-te-aș în pizda mă-tii, America! Băga-te-aș în pizda mă-tii, Europa! Băga-te-aș în pizda mă-tii de fuck! Asta se joacă, asta se spune pe scena unui teatru dintr-un mare oraș al României europene. Sunt informat că la spectacol sunt aduși în grup elevii școlilor din urbea de sub Tîmpa. După un an-doi, unii dintre acești elevi ajung studenți. Întrucît suntem în plină sesiune de examene, ofer cititorilor - în aceeași ordine de idei în care am pornit - cîteva mostre din lucrări studențești din anii I și III: • În paginile lui Călinescu se folosesc numeroase semne diacritice pentru a scoate în evidență gravitatea sau ironia unei situații...• Stilul drept se mai numește și bold, este un stil în care litera este scrisă drept și subțire. • La Cioran, pot fi întîlnite texte de lungime scurtă, medie și texte foarte lungi... • Pagina de manuscris este o foaie de hîrtie prin care autorul și-a expus punctul de vedere ducînd-o la un nivel înalt, dea [sic] dreptul istoric și de neuitat. • Edițiile revizuite sunt acelea care au un impact deosebit de plăcut în rîndul cititorilor. • Caion l-a plastografiat pe Caragiale dar a fost demascat de la Vrancea... • Arghezi nu respectă estetica frumosului a lui Croce... • Pagina de manuscris reprezintă o schiță în care editorul le folosește drept notițe, acestea erau foarte căutate în trecut deoarece atunci nu exista internetul care reprezintă o sursă de informare. • Sossur [= Saussure; n.gp] a descoperit arbitrul semnului lingvistic... • În vremurile apuse, materialele erau predate în mod brut. • Bart [= Barthes; n.gp] a criticat gradul zero a [sic] scrisului... • Numele proprii, numele tuturor elementelor se scriu cu literă mare fie că se află în centrul sau la sfîrșitul unui cuvînt. • Accentul ascuțit este folosit în special în poezii... • Subiectul are cea mai mare atenție și este situat în centru de aur. • Braudel a scos toate evenimentele din istorie și a pus în loc oameni de rînd... Sper că cititorul va fi de acord că lucrurile se leagă. Sub ochii noștri, omul nou crește-ntr-un an cît omul vechi în cinci.
George PRUTEANU |
.