Indice de nume (exclusiv pentru secţiunea "Atitudini politice"). Nu figurează toate numele menţionate în text, ci doar acelea substanţial comentate.

VETO
GUVERN DIN LAC ÎN PUȚ
(Curentul, 5 apr. 2007)

          S-a rafistolat guvernul. Ei, și? E de observat cît de mult a ajuns politica o activitate „în sine” și întoarsă doar către sine, suficientă sieși, ca și colecționatul de insigne sau mersul la stadion. „Palpitantă” și la fel de găunoasă, în fond, ca și un meci de fotbal, se uită constant că rostul fundamental al politicii e de a îmbunătăți viața oamenilor, nu de a fi un spectacol de încăierare. Imensa mediatizare a acestei sterilități zbîrnîitoare o transformă în obiect de pasiuni vîrtoase, de pariuri și calcule combinatorii, de tăieri de fire-n patru și lucrături parșive. Dacă un ministru nu e un ins care face bine mulțimii, e un rahat. S-a schimbat ministrul Muncii. Ce ne pasă mie, cetățean de rînd și altor milioane ca mine, că a venit altul? Spune cineva că ăsta noul are de gînd ca, de mîine, cum-necum, să mărească pensiile? Nu spune. Atunci cu ce e mai bun cel nou decît cel vechi și cu ce mă încălzește schimbarea?! Altul la Agricultură. O să fie mai ieftină pîinea? O să fie mai multe legume și fructe românești pe piață, la prețuri cinstite? Ți-ai găsit! Altul la Nuștiuce. Are el o soluție de ieftinit gazul, curentul electric? Nici pomeneală. Atunci ce rost are tam-tamul? Schimbăm un șofer ciung cu unul chior.
          Găsesc tare neînțeleaptă mișcarea premierului Tăriceanu. Dacă în cutare domeniu, cel mai bun specialist, cu ștofă de șef și cu idei de bine, e un cetățean român de etnie maghiară, foarte frumos, nu e nicio problemă, pune-l ministru. Dar să te înhăitezi fățiș cu o organizație cu țeluri iredentiste cum e UDMR, să-l ții mînă dreaptă (vice-premier) pe un ins nefrecventabil ca Marko Bela, care anunță furibund, într-o manieră extremistă blamată de toată Europa civilizată, că el luptă împotriva prevederilor Trianonului (adică vis/z/ează retrasarea granițelor), că dorește să scoată o bucată din teritoriul țării de sub autoritatea statului român și să facă acolo un fel de stat-în-stat - înseamnă să nu-ți pese de moștenirea marilor Brătieni și, de dragul menținerii în jilț, să cochetezi cu iresponsabilitatea. Șeful secund al Guvernului României e un politician care se declară în slujba Ungariei și care a sprijinit din plin netrebnicele demersuri din zona Harghita-Covasna referitoare la așa-zisa „autonomie” (demersuri ilegale, dar neîmpiedicate de nimeni, care, așa cum anticipam, au generat hîrtii fluturate acum prin diverse cabinete europene și o să ne dea bătăi de cap).
Că PSD-ul sprijină așa o încropeală este evident o perversitate. N-or fi avînd interes Geoană și ai lui să meargă liberalii bine. Că prin asta susțin o politică antinațională - nu-i doare capul. N-au mai făcut-o? În 1999, Adrian Năstase scria că Monumentul Generalilor (ucigași de români) de la Arad e „o sfidare disprețuitoare a actualilor guvernanți adresată întregului popor român și o provocare intolerabilă și inconștientă din partea unor forțe revanșarde maghiare” (Dimineața, 5 oct. 1999*), ceea ce nu l-a împiedicat să patroneze reamplasarea lui, în anul 2004, cu mare pompă (după ce, în 1925, fusese scos de I.I. Brătianu).
          În fine, că 303 parlamentari și-au dat entuziast girul acestei făcături e lesne explicabil, nu și scuzabil. Spaima de anticipate și de pierderea locului a zămislit vreo 50 de voturi mai mult decît cifra PNL + PSD + UDMR. În total, cu vreo 70 mai mult decît era nevoie. Un vot aproape ceaușist (92%), încă un gest prin care Parlamentul își știrbește ce i-a mai rămas din prestigiu.
          ...Mă uit pe lista miniștrilor. Tot felul de „nimeni” (tocmai ca să treacă) sau foști-și-reciclați. Printre ei, la Educație și Cercetare, un june de 32 de ani care s-a ilustrat prin ce? Prin aceea că s-a pretat să participe ca „marfă” la un așa-numit „tîrg de bărbați”, spectacol de un gust mai mult decît îndoielnic, unde femei neavînd ceva mai bun de făcut și vag excitate căscau ochii la masculii care se exhibau erotico-provocator pe scenă - printre ei, și actualul... ministru al Educației! - și, după preferințe, îi „cumpărau” sau nu, banii urmînd să meargă cine știe unde.
Bună țară, rea tocmeală.
_____________________________
          *) V. întreg textul în http://www.pruteanu.ro/6atitudini/nast-arad.htm

George PRUTEANU
www.pruteanu.ro
georgepruteanu@yahoo.com    

.