|
|
|
VETO
ȘEFUL STATULUI, TELEFONUL ȘI ȚIGANCA
ÎMPUȚITĂ
(Curentul,
24 mai 2007)
|
Să recapitulăm faptele. În ziua
referendumului, șeful statului român anunță presa că va merge la
cumpărături. Presa se prezintă, în masă (televiziuni, ziare etc.).
Șeful statului român împinge căruciorul cu diverse produse. În jurul
său, alți gazetari, cumpărători, popor. O jurnalistă îi pune întrebări
despre ce a cumpărat și despre pronosticul său asupra rezultatului
estimat al plebiscitului, înregistrînd dialogul cu telefonul mobil. O
vreme, șeful statului român îi răspunde voios, chiar ghiduș, după care
se enervează, o întreabă: „Păsărică, tu n-ai altceva de făcut?” și
apoi îi smulge din mîini telefonul mobil. Jurnalista își cere obiectul
înapoi. Șeful statului român nu i-l dă, îl bagă în buzunar (fără să-l
oprească) și pleacă spre ieșire. Jurnalista insistă să-și recapete
telefonul și anunță că, în caz contrar, va face plînge la poliție.
Șeful statului, garant al Constituției, îi răspunde printre dinți ceva
de genul: „Ia fă tu plîngere, să vedem ce o să obții!”. Se urcă în
mașină și acolo îi spune soției: „Ce agresivă era, o țigancă
împuțită!” După multe ore, jurnalistei îi este returnat telefonul, cu
unele date din el șterse. Sunt cinci lucruri aici totalmente nepotrivite cu un șef de stat. 1. Colocvialismul deplasat al adresării cu echivoc-lubricul apelativ „păsărică”. 2. Gestul de a înhăța, prin forță, un bun care nu-ți aparține, gest pe care Codul Penal îl încadrează sub denumirea de „tîlhărie”. 3. Luarea în derîdere a ideii de autoritate a statului, prin zeflemisirea plîngerii la poliție, ca inutilă. 4. Insulta de tip rasist. 5. Distrugerea unor bunuri, violarea corespondenței. Să mai dăm o dată „filmul” înapoi, cu încetinitorul. Jurnalista a fost chiar amabilă, nu i-a pus șefului statului nicio întrebare nepotrivită, impertinentă, deranjantă. Nu l-a întrebat despre viața intimă, nu a pus probleme de familie, nu a amintit de cazuri litigios-penale. A fost insistentă. Foarte bine. În lumea imundă de azi, gazetarul care nu e insistent rămîne cu buza umflată. Un geniu al literelor românești, G. Călinescu, spunea, textual: un gazetar care nu „latră” și nu „mușcă”, mănîncă degeaba coloanele ziarului. Într-o țară în care mulți politicieni (în frunte cu Băsescu) se poartă ca niște aroganți îmbuibați și samavolnici, într-o țară în care se trăiește mizerabil, mai prost decît sub Ceaușescu, presa nu doar are dreptul, ci are chiar obligația să aibă tupeu, să fie insistentă pînă-n pînzele albe, pentru că e singura sursă de adevăr a cețeanului. Jurnalistul nu trebuie să fie bleg, flasc și smerit, ci insistent, pisălog, răzbătător, iar omul politic e dator, prin fișa postului și prin imensele avantaje pe care le are, să aibă nervi de oțel. Nu are? Lasă locul altuia. Nu există "eram nervos", "eram surescitat", "eram sub tensiune"; astea sunt mofturi de duducă isterică. Șeful statului avea nenumărate căi de a evita ce nu-i convine: să nu (mai) răspundă absolut nimic, să răspundă doar „Nu mai am nimic de spus / Nu comentez / Nu mai pot sta de vorbă”, să răspundă printr-o glumă ș.a.m.d. Să nu uităm că el însuși invitase presa acolo și că se dădea de bunăvoie în spectacol. Șeful statului a ales soluția brutalității, a violenței. Nu a realizat ce lucru grav săvîrșește nici după ce păgubita i-a cerut bunul înapoi și l-a amenințat cu poliția. Mai mult: intrat în mașină, a rostit o insultă josnică. Apoi, d-sa ori cineva din echipajul personal a șters imaginile filmate de jurnalistă. Această sinistră pățanie ridică următoarele semne de întrebare. Dacă șeful statului nu va fi sancționat pentru cel puțin trei din acțiunile sale („confiscarea” telefonului, sudalma xenofobă, ștergerea datelor), violența și trivialitatea vor primi o înaltă legitimare. Mă „enervează” cineva? Îi smulg aparatul foto, poșeta, pălăria, cerceii, pandantivul, servieta, ochelarii. Mă „calcă cineva pe bătătură”? Îi iau telefonul și rad tot ce e-n el. Mi se „pune pata” pe cineva? Îl fac de țigan împuțit, jidan scîrbos, bozgor jegos, român puturos. Sau se aplică, în democrația română, dictonul latinesc „Ce i se permite lui Jupiter, nu i se permite boului”? Cîteva cuvinte despre așa-zisele „scuze” prezentate de șeful statului. Ele mi se par complet nesatisfăcătoare, pentru că: 1. exprimă doar regretul că insulta din mașină a fost făcută publică, dar nu spun nimic despre celelalte prejudicii: luarea telefonului și ștergerea imaginilor; 2. au fost făcute prin intermediar, printr-un subaltern, ceea ce e nepoliticos; 3. nu menționează măcar o intenție de reparare a pagubei produse.
George PRUTEANU |
.