|
|
|
VETO
GROSOLĂNIA SALVEAZĂ ROMANIA. MĂSURI
ORGANIZATORICE
(Curentul,
30 mai 2007)
|
Viața merge,
desigur, înainte: se croiesc guverne, elevii se sinucid de dragul
profesoarelor, Dunărea scade cît s-o treacă o pisică - dar mie, unuia,
mi-a rămas gîndul înșurubat în complicatul incident prezidențial din
19 mai 2007. Au trecut de atunci aproape două săptămîni și nu s-a
întîmplat nimic din ceea ce trebuia să se întîmple. Dacă nea Costică,
vecinul meu de bloc, săvîrșea acele fapte, ar fi fost oare la fel de
nestingherit de nimeni? Caut să înțeleg logica acestei pasivități: ori
s-a „dat drumul” la asemenea acțiuni, ori s-au instituit în România
privilegiile. A. Dacă s-a „dat drumul”, să se spună clar: uitați, dragi cetățeni, România e acum în UE, ea e o țară tolerantă, nu mai e cazul să ne agățăm de toate fleacurile, și așa tribunalele sunt arhi-aglomerate, deci, dacă vă enervați, puteți să vă descărcați smulgînd telefoane din mîna altora, să ștergeți naibii ceea ce vă deranjează și să mai citiți ce e pe acolo, nu se știe ce pică, poate că respectivul/a e spion și ați dat lovitura. Dar nu trebuie să fiți fricoși și să vă limitați la telefoane. O destindere la fel de eficace a nervilor se poate realiza și luînd cu japca un laptop: citiți de acolo ce vă interesează și apoi formatați hard-discul, ca să-i faceți o bucurie proprietarului (de regulă, un țigan împuțit) căruia i-l veți înapoia după 5-6 ore. Și cu poșetele obțineți o minunată ușurare nervoasă: haț obiectul, vă retrageți într-un colțișor liniștit, scotociți voluptuos prin toate compartimentele și e exclus să nu găsiți ceva de distrus - scrisorele, bilețele, carnețele, agende din care se pot rupe pagini multe, cu un excelent efect terapeutic. B. Dacă nu s-a „dat drumul”, e cazul să conchidem că există o „aristocrație”, o „nomenklatură” sau o plutocrație care are drepturi mai multe decît mulțimea cetățenilor de rînd. Aici însă, ca și la legea ANI, mai trebuie umblat la detalii. Trebuie făcute delimitări clare, după regula „cine-i mai tare în portofel, în proptele și-n mîrlănie, înșfacă mai abitir”, altminteri rămîne loc de abuzuri: un secretar de stat poate smulge de la cetățeni aceleași lucruri ca și președintele țării? Parcă n-ar fi corect. Un primar de comună poate înhăța ce înhață un ministru? Un miliardar în lei poate lua cu japca ceea ce ia cu japca un miliardar în euro? Dar un patron de bordel? Sau un șef de clan? Sau un director de depozit clandestin? Sau un băiat de bani-gata? Adică ei sunt ultimii oameni? Ei să n-aibă niciun drept? Cum adică? Să vină la ei orice terchea-berchea de cameraman și ei să nu-i poată scoate caseta și să dea cu ea de pămînt? Așa ceva e inconceptibil și desigur că s-ar activa clauza de salvgardare a grangurimii. Pe această linie, pîlcuri mari de intelectuali de vază ar trebui să semneze patetice apeluri, pe de o parte, către mahări, să nu mai fie timizi, ci să smulgă tot ce-i enervează de la oricine, indiferent de vîrstă, sex sau etnie (dar, firește, cu prioritate pentru țiganii împuțiți) și, pe de altă parte, către Justiție, să nu care cumva să-și bage nasul în asemenea acțiuni de benefică defulare. Cărturari și gazetari de seamă ar trebui să elogieze cu elocvență, să sublinieze cu pregnanță valoarea formativă, pentru toate straturile societății românești, a unor gesturi de bărbăție și onor precum confiscarea abuzivă, distrugerea de date personale, violarea voioasă a corespondenței. Ei ar trebui, de asemenea, să aducă un vibrant omagiu tăcerii mormîntale a autorităților statului și a numeroaselor ONG-uri care, în spirit de aleasă prețuire și generoasă solidaritate, nu zic nici pîs despre odioasa idee de a fi... sancționate asemenea fapte. Gînditorii publici, formatorii de opinie, mințile luminate în genere, dar și poeții sau rapsozii populari, ar trebui să iasă cu eseuri și imnuri de laudă a minunatului precedent în curs de creare. Clevetitorilor li se va da peste bot cu triada argumentativă hegeliană bazată pe: 1. hai, bă, și ce ați vrea? să-i tăiem capul? ce mare lucru a făcut? 2. ia nu vă mai cramponați atîta, gata, s-a dus, azi sunt alte priorități! 3. da’ ce, Ăla și Ălălant n-au făcut și ei la fel? Ete, na! Dacă toate aceste măsuri vor fi încununate și de gravarea, pe un zid din Piața Universității (viitoarea Piață a Parlamentului Poporului) a inscripției „Grosolănia salvează România”, progresul moral și spiritual al țării e asigurat.
George PRUTEANU |
.