S-a făcut mult tapaj jurnalistic pe o frază a preşedintelui Băsescu, spusă prin Covasna: „Trebuie introdus un sistem de predare a limbii române pentru aceşti copii ca şi cum limba română ar fi o limbă străină”. Bănuiesc că cititorii vor fi observat că nu sunt un cîntăreţ în struna actualului şef al statului, după cum, pe de altă parte, vor fi observat că mă preocupă serios, constant şi nu de azi-de ieri, problemele limbii române în România şi în afara ei. Dar, în cazul de faţă, agitaţia născută din acea frază, incriminările patriotarde, luările de poziţie tendenţioase (uau!, limba română să fie limbă străină la ea acasă!! nu e admisibil!!!) - toate aceste demersuri au fost complet deplasate, pentru că 1. inventau o falsă problemă, şi 2. nu atingeau adevăratul punct vulnerabil.

          Am fost cîţiva ani, cînd eram în Parlament, preşedintele Comisiei de Învăţămînt a Senatului. Am avut de luptat cu perversa Ordonanţă 36 a guvernului Ciorbea, axată pe probleme de învăţămînt, şi am înfrînt-o. Am fost de multe ori în zona Harghita-Covasna, în inspectorate, licee, şcoli. Am înţeles bine situaţia de acolo şi am vorbit despre ea în Senat, la televiziune, în ziare.
          Fraza citată a preşedintelui Băsescu este absolut corectă. Ea putea fi ironizată nu pe fond, care e just, ci fie pentru că nu tocmai d-lui e omul cel mai potrivit să emită indicăţii didactico-pedagogice (după ce se fălise în faţa liceenilor că nu s-a omorît cu cartea şi uite că a ajuns preşedinte!), fie, mai ales, pentru că, ignorînd realitatea, nu aduce ceva nou. E ca şi cum Băsescu ar fi dat sfat uzinelor Renault să pună volan la maşini, ca să poată fi cîrmite stînga-dreapta.
          Realitatea în zonele cu pricina e că ţîncii ajung în clasa întîi fără să ştie boabă româneşte. I-am văzut şi auzit eu însumi, nici „Bună ziua” nu ştiau ce înseamnă. (Las’ că nici învăţătoarea lor nu vorbea o română de mai mult de nota 4, dar asta e altă latură a problemei). Din raţiuni socio-politico-psihologice complexe, fapt e că preşcolarii acelor regiuni româneşti trăiesc cei 7 ani de-acasă fără a auzi o vorbuliţă românească, astfel încît este obligatoriu ca în primii ani de şcoală, pînă la clasa a V-a sau chiar a VI-a, manualele şi metodica de predare a limbii române să plece de la limba maghiară. Pînă să-i spui că pluralul de la „pîine” e „pîini”, trebuie să-i explici că asta va să zică „kenyer”. Cu alte cuvinte, româna să fie predată ca o „limbă străină”, pentru început. E absurd să lucrezi la fel cu un copil care aude prima oară cuvinte româneşti ca şi cu unul care vorbeşte această limbă „din născare”. Scopul e ca acei puşti, din Odorhei, din Sf. Gheorghe etc., să poată învăţa bine româneşte. Iar aceste manuale şi această metodică EXISTĂ şi, contrar celor afirmate necontrolat de preşedintele Camerei Deputaţilor, dl Bogdan Olteanu, deunăzi, la un post de televiziune, nu numai că nu m-am împotrivit acestor reglementări, ci chiar m-am bătut pentru ele şi, în anii 1997-1999 am reuşit implementarea lor.
          Situaţia se va schimba atunci cînd în educaţia preşcolară a copiilor din „Har-Cov” va fiinţa şi limba română, aşa cum s-ar cuveni. Grădiniţele şi creşele nu ar trebui să primească acreditarea dacă nu includ soluţii eficace în această direcţie. Dar aceasta e pentru viitor. În prezent, lucrurile stau aşa cum am văzut şi trebuie să ne comportăm cu realism.

          Spuneam că buba cea mare nu aici este. Buba cea mare e în intenţia Ministerului Educaţiei de a modifica Legea Învăţămîntului în punctul care prevede că în şcolile unde predarea are loc în limbi ale minorităţilor, Istoria şi Geografia se predau obligatoriu în româneşte. Aceasta făcea parte din tradiţia noastră, o lege a Învăţămîntului prevedea încă din 1928 acest lucru ("Oricare ar fi limba de predare a secţiunii minoritare, limba română, istoria românilor, geografia României şi instrucţiunea civică se vor preda obligatoriu în limba română"). Aflăm din presă (30 iulie) că 18 directori din cadrul MECT au dezbătut posibilitatea ca această prevedere să nu se mai respecte. Aici e chestiunea cu adevărat scandaloasă. Istoria şi Geografia înseamnă Timpul şi Spaţiul ţării acelor copii. Rostul celor două materii în româneşte era ca acei elevi, care învaţă limba română, da, ca pe o „limbă străină”, să aibă unde să o şi EXERSEZE, să se deprindă a o folosi pentru a-şi exprima cunoştinţele şi gîndurile. Dacă acel articol de lege va fi modificat, viitorul cetăţean ROMÂN din Sf. Gheorghe va fi complet izolat de practica limbii oficiale a statului, va fi, din acest punct de vedere, un „handicapat”, lucru care contravine nu doar bunului-simţ pedagogic, ci şi legislaţiei europene, care, în Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, stipulează explicit: „O asemenea tendinţă de a creea ghetouri lingvistice ar fi împotriva principiilor de interculturalitate şi de plurilingvism subliniate în Preambul şi ar fi nocive interesului populaţiei respective”.

          De asemenea, un buboi mare e criteriul cunoaşterii limbii maghiare pentru angajarea în administraţia publică. Acesta e un mod de a-i încuraja făţiş pe cetăţenii români de etnie maghiară să NU ştie limba română, singura limbă oficială.

          Pe aceaste manevre maligne cred că ar trebui să-şi focalizeze atenţia presa, opinia publică şi, desigur, Guvernul (dacă nu vrea ca românii de acolo să fie batjocoriţi).

George PRUTEANU
www.pruteanu.ro
georgepruteanu@yahoo.com