|
|
|
VETO
DE CE AM LUAT PARTE LA MICUL MITING
TĂCUT DIN FAȚA TVR
(Curentul,
6 sept. 2007)
|
Miercuri, la o
chemare lansată pe internet, s-au strîns, în fața porții din Pangratti
a Televiziunii Române, vreo 50-60 de
persoane, în majoritate tinere, cu cîte o carte în mînă. Unii
stăteau pe marginea gardului, alții pe bordura trotuarului. Imaginea
era frumoasă. Motivul prezenței acolo era indignarea în fața intenției
TVR de a suprima încă niște emisiuni de cultură. La un moment dat, a
venit o mașină cu jandarmi. Le-am spus că nu e pericol, că
participanții au în mîini doar
cărți explozive (cineva chiar avea
Bradbury, 451 Fahrenheit). M-au rugat să le transmit
să... nu ocupe carosabilul. Am dat ferme asigurări în acest sens.
Am conversat
cu Dragoș Bucurenci, cu un fost student de-al
meu, ziarist la Adevărul, cu Mircea Cărtărescu, cu Diana
Popescu de la Gîndul, cu
simpaticul domn Adrian Ciubotaru, cu alți jurnaliști ș.a. Un fost
coleg din C.A. al TVR a apărut pentru cîteva clipe și am schimbat două
vorbe. Din conducerea actuală a TVR n-am
văzut să fi apărut cineva, ca să dea binețe acestor oameni. Un pisoi
negru privea melancolic toată desfășurarea. După vreo oră, protestul
pașnic a luat sfîrșit, nu s-au înregistrat victime de nicio parte, nu
s-au strigat slogane antiguvernamentale și antiprezidențiale, nu s-au
operat arestări. Pierderile, însă (culturale), se anunță
considerabile. Ulterior, am fost întrebat de ce am luat parte la această manifestare, pe cine apăr eu? Pot să apăr și o emisiune anume, nu m-aș da în lături, sunt capabil de această minimă solidaritate, dar, în esență, apăr ideea de cultură la televiziune. Spun, de ani buni, că televiziunile au devenit o sursă de întuneric, că ele generează un „Auschwitz spiritual”, un „ideocid”, o imbecilizare progresivă. Nu sunt singur. Teoreticieni europeni ca Pierre Bourdieu sau Giovanni Sartori constată și ei aceste glisări înspre marasm, așa cum au făcut-o și scriitori, eseiști, publiciști români ca Ruxandra Cesereanu, Octavian Paler, Romulus Căplescu, Aug. Buzura, Valentin Protopopescu, Mircea Mihăieș, Alex. Ștefănescu, Radu Paraschivescu, H.-R. Patapievici, Liviu Capșa, Cr. T. Popescu, Cristian Teodorescu, Pavel Șușară, Andrei Oișteanu, actorii Dan Puric, Ștefan Iordache ș.a. (textele lor pot fi găsite pe saitul meu, www.pruteanu.ro, în secțiunea „Idei trăite”). Spun, de ani buni, că se poate face cultură la televiziune pe o plajă largă, întinsă de la „haios” la erudit, de la cool la super-rafinat. Spun, de ani buni, că televiziunea, prin pătrunderea ei capilară, are o enormă capacitate de înrîurire a mentalităților, a comportamentelor, a gîndirii. Deocamdată, ea (vorbesc de posturile tv în general) acționează cu barbarie, contribuind masiv, decisiv, la formarea omului nou: decervelizat, brutal pragmatic, insolent, vulgar pînă la trivialitate, îndepărtat de Idee și îngropat în can-can. Prin tot ce am vorbit și scris public măcar în ultimii 10 ani, sper că se știe că sunt unul dintre cei mai înverșunați adversari ai mitocăniei și stupidității televizate. Sunt pentru gaya scienza, nu pentru interdicții. Spun unii că „senzaționalismul ar trebui restricționat” Pentru asta, ne-ar trebui un Stalin și un Beria, foarte harnici amîndoi. Ce-i aia "senzaționalismul"? De cînd există, mass-media trăiesc din senzațional, nu din plicticos. Nulla poena sine lege - nicio pedeapsă fără lege prealabilă. Ca să interzici sau să sancționezi ceva într-o țară liberă îți trebuie criterii de o precizie matematică. În niciun caz nu merg subiectivisme nervoase. Unul nu vrea să vadă „înmormîntări”. Altul vine și spune că nu vrea să se „dea” bucătării. Altul, că să nu se mai arate țigani. Altul nu vrea femei cu sînii goi. Altul, nu botezuri. Pe cine ascultăm? E o măsură în toate. Un reportaj cu bun-simț de la o înmormîntare poate avea o valoare de cutremurare a sufletului, de înspăimîntare în fața precarității noastre, de catharsis. Filmul erotic transmis între 3 și 4 noaptea, eventual codat, are și el... foloasele lui deturgescente. Poate că televiziunile (sau emisiunile) ar trebui cotate cu "stele", ca hotelurile. Vrei să transmiți manele? OK, ești post de "o stea". Soluția rațională este echilibrul, să se încerce contracararea "cantității de prostie" deversate zilnic de tubul catodic cu o cantitate apropiată de spirit substanțial. Altminteri, e ca și cum s-ar propune desființarea cărților proaste din librării... Există public grobian pentru că anume emisiuni l-au modelat grobian. Nu invers. Nu publicul determină nașterea unor emisiuni, ci emisiunile își formează publicul după chipul și asemănarea lor. Se pot face emisiuni despre oameni grosolani, dar emisiunea însăși nu se cuvine să fie grosolană. Un cercetător care studiază paraziții nu trebuie să se umple de păduchi. Iar cel care studiază cîinii nu e cazul să latre... Așadar, m-am aflat acolo, în Pangratti, pentru că încerc, pe orice cale cuminte, să elimin, să reduc, să frînez: - propagarea non-culturii și a anti-culturii; - manifestarea neîngrădită a grosolăniei și a prostului-gust pe principalele canale mediatice; - marginalizarea mesajului cu un conținut spiritual substanțial; - instalarea nesimțirii ca stil și a mîrlăniei ca manieră, în locul bunei-cuviințe; - dezvoltarea registrului deșănțat, infect, golănesc; - gîndirea maniheistă sau anchilozată în prejudecăți, clișee, slogane; - exprimarea șchioapă sau tembelă în limba română.
George PRUTEANU
|
