|
|
|
VETO
POLITICĂ ȘI DELICATESE
(Între DA și NUP)
(Curentul,
20 sept. 2007)
|
Am citit două cărți recente, remarcabile, ale lui Daniel
Cristea-Enache (Un om din Est, Ed. Curtea veche, Buc., 2006,
352 pp.; Convorbiri cu Octavian Paler, Ed. Corint, Buc., 2007,
336 pp.), am citit o carte foarte agreabilă a Ioanei Pârvulescu despre
Caragiale (În Țara Miticilor - De șapte ori Caragiale, Ed.
Humanitas, Buc., 2007, 136 pp.), dar pot eu să scriu despre ele cînd
afară e așa un vuiet? Cum să vă povestesc eu despre monografia
consacrată lui I.D. Sîrbu, cînd procuratura cere nici mai mult nici
mai puțin decît urmărirea penală a ministrului Justiției? E palpitant.
Parcă-l și vezi pe junele cu ochelari ieșind încătușat din Sediul
Nucleal al Dreptății, prin desișul de microfoane. Acesta dezvăluise
niște nereguli oripilante ale procuraturii (mă rog, ale uneia din
ele). Așa?! Ei, las’că ți-arătăm noi ție, băiețaș. Și, pac, dosarul.
Iar eu să vin cu laude despre foarte documentata biografie (jumătate
din carte) a autorului Jurnalului unui jurnalist fără jurnal?
Despre cîte a pătimit cel care a fost modelul lui Petrini din Cel
mai iubit dintre pămînteni a lui Marin Preda? Păi n-aș fi
deplasat, nu m-ați huidui că mă pitesc în turnul de fildeș? Mde. Nu ne
pasă acum că Petrini e I.D. Sîrbu, ne pasă că PNA sau DNA sau PD-NA e
Băsescu. Și ce dacă Daniel Cristea-Enache analizează foarte pertinent,
fără emfază și fără supraevaluări, opera lui I.D. Sîrbu? Îl poate
împiedica asta pe Cel mai reales dintre politicieni să dea cu biloiul
Parchetului în miniștri-popici? Nicidecum. Carthaginem essse
delendam - Cartagina trebuie distrusă. Cartagina Cotrocenilor e
guvernul Tăriceanu. Nu poate fi bușit dintr-un foc? Îl demolăm pe
bucăți, ca blocul din Zalău. Spectacolul e măreț. Nu e ca discreția elegantă, dar niciodată flască, obedientă, a lui Daniel Cristea-Enache, în dialogurile pătrunzătoare (și... monologurile) cu Octavian Paler. Dacă regretatul scriitor ar mai fi trăit și ar fi apucat acest senzațional episod al epopeii de mahala Președinte contra Restul Lumii, vă dați seama ce ar fi fost seara la Antena 3, ce zdrobeală, ce forfecare, ce chisăliță! N-ar fi uitat „bătrînul reacționar” (cum îi plăcea să-și spună) nici precedentul cu Theodor Atanasiu, alt ministru izbit cu berbecele DNA mînuit de șeful statului. Poate că neobișnuita situație a... Justiției date în judecată i-ar fi stimulat vehemența și ar fi desfășurat, el, un rechizitoriu la adresa acestei supreme instituții, ajunsă o prostituată a politicului. Dar n-a mai apucat. Cu interlocutorul său, prezent sau absent, Octavian Paler vorbește despre dezgusturile sale („niciodată n-am bănuit că libertatea poate arăta atît de urît, chiar dezgustător, cum arată azi, că democrația poate fi o farsă și că voi considera hidos capitalismul în variantă dîmbovițeană. [...] La ora aceasta, într-o țară cu peste nouă milioane de săraci și cu un milion și jumătate de oameni care trăiesc în sărăcie extremă, puțini mai cred că pot exista averi oneste, care nu sunt putrede”, pp. 58, 59), despre devenirile sale („cîțiva ani m-am comportat ca «om de dreapta», pentru a recunoaște, mai tîrziu, că am sensibilități «de stînga»”, p. 286), și, retrospectiv și prospectiv, despre ce face omul sub vremi și ce fac vremurile din om. De exemplu, vremurile astea, urît mirositoare, de sub nasul nostru. Cînd vedeți infecta telenovelă Viața între D.A. și N.U.P., nu vă vine să vă luați lumea în cap, cum i-a venit lui Caragiale? De bine o fi ales el (prevestindu-l pe Goga: ...să ne mutăm în altă țară!) să se auto-exileze în Germania, la Berlin, deși în România sa era un capitalism chiar mai cuminte decît cel de azi? Ioana Pârvulescu consacră un capitol („Ce caută Grecu’ în Germania?”) acestei chestiuni. Fără să-i pese de Chiuari și Morari, dar parcă vizîndu-i involuntar, autoarea dezvoltă într-un alt capitol - esențial - relația Conului Iancu cu comédia (obligatoriu cu accent pe „e”). Nu mai puțin definitorii pentru viziunea lui Caragiale, dar și pentru lumea românească de ieri și de acum sunt observațiile Ioanei Pârvulescu despre moft și moftangii. Ies iar din carte și mă uit pe fereastră sau pe sticla televizorului: ia uitați-i pe marii moftangii cum moționează, cum perorează, cum P.R.-izează, cum privatizează, cum abuzează, cum raportează, cum fraudează, cum voiajează, cum devalizează... În fața colcăielii lor atotcuprinzătoare, mai am eu glas să elogiez finețea distincțiilor Ioanei Pârvulescu dintre tatăl-diurn și fiul-nocturn (Mateiu) sau pertinența aserțiunilor referitoare la lumea-gazetă în care trăia scriitorul? Ei, uite că mai am.
George PRUTEANU
|
