Indice de nume (exclusiv pentru secţiunea "Atitudini politice"). Nu figurează toate numele menţionate în text, ci doar acelea substanţial comentate.

VETO
CUM MERG POLITICIENII
(însemnări fatalmente superficiale; nimic despre moțiune)
(Curentul, 4 oct. 2007)

          Cititorii poate-și amintesc că, în plină vară, pe 19 iulie, am publicat aici un articol despre Cum vorbesc politicienii (poate fi găsit în arhiva Curentul aici sau în sait: Cum vorbesc politicienii). Acum, spre mijloc de toamnă, m-am gîndit că ar interesa cîteva considerațiuni despre cum merg politicienii. Le scriu în dimineața zilei de miercuri 3 octombrie, cînd se va vota moțiunea, gest de politicianism steril. Nu cunosc rezultatul, dar n-am nici cea mai mică îndoială că va pica, nu-i acord deloc atenție. Așadar:
 

Cum merg politicienii

          Ion Iliescu merge viguros și voios. De fapt, cînd se deplasează pe jos, d-sa nici nu „merge”, ci „pășește hotărît”, „înaintează fără preget spre”, „se îndreaptă neabătut către”. Traian Băsescu merge absolut derutant: privește-ntr-o parte, merge-n alta; picioarele se încalecă în pași, corpul e sucit; Traian Băsescu se înșurubează în spațiu.
          Becali circulă de regulă cu mîinile în buzunare. Cînd se oprește, le scoate de acolo și le mișcă foarte mult, în special înainte, dar și dreapta-stînga. Deși nu-s decît două, par mai multe. Vanghelie merge ca un chinez: lipa-lipa, cu pași egali, fără oscilații pe verticală ale corpului, de parcă ar aluneca pe niște șine. Emil Constantinescu are un mers marțial, secole de istorie și măreție calcă odată cu el asfaltul.
          Coborîndu-ne ochii din înalt către cotidian, un mister se ițește: Oare de ce ni se pare nouă că acest bărbat arătos numit Tăriceanu merge lătăreț? De ce un chip atît de prezentabil deambulează cu ceva de rățușcă? Nu știm de ce. Dar știm sigur că Meleșcanu, cu sau fără ochelari up-to-date, năzuiește să aibă mersul macho al lui Henry Fonda din westernurile clasice.
          Dar Elena Udrea? Elena Udrea tinde spre mersul de Zarază. Cînd apare în parc, pe-nserat, curg în juru-i petale de crin. Gura sa e un poem de nebune dorinți, alte componente sunt un tezaur sublim, e un demon din vis care tulbură și minte, dar are zîmbetul de heruvim. Nu același lucru se poate spune despre d-na Norica Nicolai. D-ei are un mers contondent, amenințător, prevestitor de comisii și controale. Anca Boagiu? Anca Boagiu merge delicat, imperceptibil, pare chiar că se jenează că nu stă locului.
          Să-l privim pe Vadim. Vadim nu merge, ci peripatetizează. În înaintare, el taie aerul cum taie valurile prora unui vapor, în siajul său e asistența care-l ascultă, susține și luminează, precum coada unei comete. Pașii săi sunt filosofici, pătrunși de importanță.
          Cu totul altfel merge Mircea Geoană. El încearcă să meargă repede și simplu. Dar nu-i iese. Vrea să umble ca un băiat din popor. Rezultatul e nici băiat, nici popor, nici umblet, ci un fel de vîjîială.
          Nu trebuie neglijat, în acest studiu rapid, cazul Nati Meir. Chiar și ziua-n amiaza mare, Nati Meir merge furișat și circumspect, parcă s-ar teme să nu fie prins. Poate că o contribuție au și pantalonii săi care nu vor să stea la locul lor, ci coboară mult, încît partea care se numește „turul nădragilor” ajunge în dreptul genunchilor.
          Particularități aparte prezintă și Ludovic Orban. Mersul său are un bălăngănit sexy și agale, care-i dă o notă de nonșalanță placidă. Placid pare și Stolojan, al cărui mers este însă mecanic, în directă corelație cu rata inflației (x=2vy/b, unde „v” depinde de Valeriu Stoica, „b”, de Traian Băsescu, iar „y” e o necunoscută pe care unii o cunosc).
          O situație ciudată are Adrian Năstase. El are un mers de dolofan, deși nu e un om dolofan; și mai straniu e că sub el apare uneori o bicicletă, care n-are ce căuta acolo, e din alt film. Un fost dolofan, și tot Adrian, Severin, are ceea ce aș numi mersul-Panda (înrudit cu Bursucul-de-Bruxelles). Bogdan Olteanu fuge, Verestoy Atilla merge viclean, în mereu aceeași direcție, foarte profitabilă, indiferent de regimul la putere.
          Întrebarea care se pune este: Hrebenciuc merge? Din cele mai vechi timpuri se caută răspunsul, dar unul satisfăcător nu s-a găsit. În schimb, se știe cu precizie că Emil Boc (numit, în cercuri de experți și „Traian Boc”) nu merge, ci se rostogolește. El este o sferă cu raza la Cotroceni și circumferința între Cluj și București, iar viteza de deplasare nu e mai mică decît pătratul cantității de vorbe pe secundă, care e un număr aproape irațional.

George PRUTEANU
www.pruteanu.ro
georgepruteanu@yahoo.com

Pentru comentarii, clic AICI . Ele vor apărea în Forum, subiectul De-ale politicii .