COMPROMISUL - SUB BÎTA ŞANTAJULUI

            (…) De aproape două luni de zile, de cînd senatorul George Pruteanu a atras atenţia asupra absurdităţii prevederii din Ordonanţa de urgenţă (care urgenţă?!) în baza căreia cele două discipline ar urma să fie studiate în limba minorităţii. Dezavuat de propriii colegi de partid, criticat de UDMR, hărţuit de autorităţile din Covasna şi Harghita, reputatul senator a ţinut-o una şi bună că aşa nu se mai poate. Apropiindu-se scadenţa dezbaterii şi ajunşi în criză de timp, ţărăniştii au început să vorbească de compromis. Adică, mai lasă unii, mai lasă şi ceilalţi şi… gata compromisul! (…) Nu se va mai spune că limba română e siluită, pentru că ea va fi siluită doar pe jumătate!(…)
                                                          Dumitru TINU
            Adevărul, 14 noiembrie 1997

A DOUA SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
ÎN LEGĂTURĂ CU ORDONANŢA 36

În legătură cu spinoasa problemă a modificării Legii Învăţămîntului prin Ordonanţa de urgenţă nr. 36, v-am adresat încă din data de 27 iunie 1997 o scrisoare deschisă. Nu vă pot ascunde că am rămas mîhnit de faptul că nu am primit nici un răspuns la acea scrisoare, nici măcar o "confirmare" a receptării. Am pus această situaţie pe seama programului deosebit de încărcat al Preşedinţiei. Atunci, în iunie, rugămintea mea era să faceţi uz de înalta dumneavoastră autoritate spre a influenţa Guvernul să nu emită o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea unei legi organice şi, mai mult decît atît: o lege cu un impact deosebit asupra sensibilităţii naţionale. Vă exprimam, în acea scrisoare - în consens cu grupurile parlamentare PNŢCD şi PNL din Senat - opinia că modificarea Legii Învăţămîntului prin ordonanţă de urgenţă ar fi o "eroare politică".

Las însă "istoria" la o parte. Ordonanţa s-a emis, ea a generat dispute complexe, şi mai principiale, şi mai puţin principiale, iar fapt este că interesul pe care-l stîrnise încă din punctul iniţial s-a transformat, la ora actuală, într-o stare de atenţie tensionată extinsă la scara întregii ţări.

Vă aflaţi acum, stimate domnule preşedinte, în faţa solicitării venite din partea UDMR, de a media "conflictul" de idei dintre PNŢCD şi UDMR, axat în special pe chestiunea limbii de predare în şcoli a istoriei şi a geografiei României. Mai precis spus, vi se cere să înrîuriţi două partide (e vorba de PNŢCD şi PNL) să accepte ceea ce ele au declarat că nu acceptă.

Consecvent cu esenţa rugăminţii mele din iunie, îmi îngădui, stimate domnule preşedinte, să vă supun atenţiei următoarele întrebări: ar fi oare potrivit ca dumneavoastră să "arbitraţi" într-o chestiune în care încă nu s-a pronunţat tocmai forul îndreptăţit să exprime voinţa populară, adică Parlamentul? Nu ar fi, oare, mai cuminte să fie lăsată Ordonanţa 36 să-şi urmeze drumul parlamentar normal, prin cele două Camere, spre a şti care este opinia reprezentanţilor naţiunii române întru alcătuirea legilor, şi abia apoi, înaintea promulgării, dumneavoastră să vă exercitaţi prerogativele constituţionale?

Dacă s-ar proceda altfel, o covîrşitoare parte a electoratului ar putea fi contrariată şi chiar şocată de faptul că revendicările unui anume partid trebuie "rezolvate" de Preşedinţie, şi nu prin discutarea şi apoi votarea în Parlament. Trebuie să amintesc, pe şleau şi fără plăcere, că şi pînă acum, în această chestiune, UDMR a încercat în mai multe rînduri şi moduri, să ocolească, să evite confruntarea deschisă, simplă, fără penumbre şi cotloane, a opiniilor şi a voturilor sub bolta transparentă a Parlamentului. M-am (şi am) întrebat de mai multe ori, inclusiv public, de ce? Nu are încredere UDMR în spiritul parlamentar? Preferă soluţionările prin "dictat" (ordonanţă de urgenţă), prin "troc" (dacă nu-mi votezi aia, nu-ţi votez asta) sau prin "şantaj" (dacă nu..., părăsim coaliţia)? Ar fi inadmisibil ca răspunsurile să fie pozitive.

În asemenea context, este oare bine, stimate domnule preşedinte, ca dumneavoastră să vă implicaţi marele prestigiu în acest "joc" extra-parlamentar? Să riscaţi a vi se face observaţia că vă pregătiţi să daţi "indicaţii" părtinitoare forului legislativ? Să creaţi precedentul ca un partid sau altul să vă ceară sprijinul pentru a-şi "trece" o lege numai aşa cum vrea el?

Vă rog să observaţi că argumentele de care uzez nu ţintesc spre fondul opiniei pe care aţi putea-o, eventual, formula. Dacă aş fi bătut într-acolo, aş fi cerut profesorului universitar Emil Constantinescu, preşedinte al statului, permisiunea să-i aduc aminte doar un singur lucru: că mai toate marile universităţi ale ţării, începînd cu cea din Bucureşti şi continuînd cu cele din Iaşi, Timişoara, Constanţa, Craiova, ca şi toate marile formaţiuni sindicale din învăţămînt, au considerat necesar să-şi precizeze public punctul de vedere, care NU coincide cu cel al UDMR. Dar nu acesta este scopul scrisorii mele. Ci numai să vă prezint, cu adînc respect, rugămintea de a reflecta dacă nu e conzult (cum ar fi spus Iuliu Maniu) ca, înainte de a accepta postura de mediator suprem al litigiului, să aveţi în "dosar" şi cea mai de greutate piesă: opţiunea Parlamentului.

George PRUTEANU
preşedintele Comisiei pentru învăţămînt şi cercetare ştiinţifică a Senatului

Adevărul, Cotidianul, Cronica română, Cuget liber – Constanţa, Curierul naţional, Jurnalul naţional, Naţional, 17 noiembrie 1997

ARISTOCRATUL DE CHRONOS ŞI TOPOS

          Aparent, dl George Pruteanu a sărit la bătaie pentru nişte mize minore, geografia şi istoria românească nu se studiază în toţi anii de şcoală, ci numai într-unul la gimnaziu şi în doi ani la liceu. Miza se îngroaşă serios însă cînd privim lucrurile în perspectiva obsesiei separării, a disocierii spaţiului şi timpului românesc de firescul său lingvistic. Comunicarea reperelor acestui spaţiu şi ale acestui timp funcţionează cel mai bine în limba locului, cu condiţia elementară ca aceasta să fie cunoscută.
            Atîta doar că numeroşi reprezentanţi ai UDMR -ului (poate nu neapărat din antiromânism, ci doar din populism electoral) nu luptă pentru dreptul de conservare a limbii maghiare, pe care nimic şi nimeni nu o ameninţă, mai ales azi, în epoca televiziunii prin cablu şi a plimbărilor pe Internet... Ei luptă de fapt pentru dreptul de a nu învăţa limba română. Atitudinea ţine de mentalitatea secolului XIX, are un aer politicianist şi pare cel puţin bizară astăzi...
          ...Intelectualii noştri de anume notorietate, dezinteresîndu-se senin de durerile de cap şi de vitorul naţiei, de imaginea sa etc., au lăsat locul gol. (...) E curios că abia acum reapar intelectualii autentici cu angajamente fireşti, pe frontul atît de serios al sentimentelor şi valorilor naţionale. Dl George Pruteanu este doar punctul cel mai vizibil al acestei reorientări, dar aş putea să-l nominalizez, bunăoară, şi pe dl Octavian Paler.

Radu Sergiu RUBA

Curentul, 2 decembrie 1997

MIZA ASCUNSĂ A GEOGRAFIEI ŞI ISTORIEI

În pledoaria sa pentru obligativitatea predării istoriei şi geografiei în limba română, în şcolile cu predare în limba minorităţilor etnice, senatorul George Pruteanu a invocat un articol din Legea Învăţămîntului din 1923, în care se spune: "Oricare ar fi limba de predare a secţiunii monoritare, limba română, istioria românilor, geografia României şi instrucţiunea civică se vor preda obligatoriu în limba română". (...) Important este ce se predă la orele de istorie şi geografie (...) Aflate pe mîna unui Kátona Ádám, geografia şi istorie devin dinamită, putînd produce pe bandă rulantă cetăţeni ostili României. Or, cel puţin deocamdată, UDMR nu dă semne că ar putea stţăvili iniţiativele extremiştilor. (...) Ministerul Învăţămîntului trebuie, în orice moment, să aibă controlul asupra a ceea ce se predă pe teritoriul românesc la orele de geografie şi istorie. Iar acest control devine aproape imposibil de realizat dacă predarea se face în limba maghiară. (...) Tudorel URIAN

Curentul, 3 decembrie 1997

CÎND CRAPĂ BUBA

            (...) Problema capătă nuanţe grave nu pentru că votul din Senat ar fi o sentinţă definitivă (...), ci pentru că s-a recurs la votul secret, ceea ce vrea să spună că aliaţii una spun la lumină şi alta în umbra votului secret. (...) Senatul a votat (vot secret) amendamentele promovate de dl George Pruteanu şi armonia s-a rupt. (...)
            Ca şi cum gafele de pînă acum ale ţărăniştilor n-ar fi fost suficiente, preşedintele României promite liderilor UDMR că nu va promulga legea în forma votată de Senat. Asta înainte ca lucrurile să se discute şi în Camera Deputaţilor. Nu ştiu, poate mă înşel, dar asta nu înseamnă cumva un amestec în treburile puterii legiuitoare?
                                                                Anton UNCU

Curentul, 11 decembrie 1997

Comunicat de presă

În legătură cu cele întîmplate în ultimele zile, am de comunicat opiniei publice româneşti următoarele două lucruri:

1) În privinţa Ordonanţei 36 (în general) şi a articolului referitor la înfiinţarea sau nu de facultăţi şi instituţii de învăţămînt pe criterii etnice (în special), nu cred soluţia este influenţarea parlamentarilor prin presiuni morale, spre a vota altfel decît le dictează conştiinţa şi alegătorii lor. La nivelul de tensiune mentală şi sufletească pe care această opţiune a provocat-o în ţară, la nivelul enormelor implicaţii în primul rînd interne pe care ea le are (cea dintîi fiind federalizarea, bicefalizarea învăţămîntului românesc), apreciez că singura soluţie în această extrem de gravă chestiune ar fi un REFERENDUM NAŢIONAL. Poporul român să răspundă prin DA sau NU dacă e de acord cu tăierea în două, pe criterii etnice, a sistemului naţional de instruire.

2) Găsesc că mentalitatea bazată pe conceptele de "puritate etnică" şi "procentaj etnic", mentalitate afişată fără ruşine de autorităţi locale din unele zone ale ţării, are un caracter pur şi simplu nazist şi este într-o scîrboasă contradicţie atît cu Constituţia ţării noastre, cît şi cu Codul Penal. Sper că opinia publică şi instituţiile autorizate vor lua act de mîrşăvia unui asemenea mod de a gîndi convieţuirea solidară şi omogenă într-o patrie unică.

George PRUTEANU
preşedintele Comisiei pentru învăţămînt şi cercetare ştiinţifică a Senatului

RECTORII SUNT DE PARTEA LUI PRUTEANU

Consiliul Naţional al Rectorilor protestează faţă de modalitatea prin care diverse organisme încearcă să obţină aprobare pentru înfiinţarea unei universităţi, încălcînd legislaţia în vigoare. O parte din cei 47 de reprezentanţi ai Consiliului şi-au exprimat nemulţumirea faţă de decizia preşedintelui României, Emil Constantinescu, de a susţine înfiinţarea unei universităţi maghiare. Preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, Sergiu Chiriacescu, a supus la vot propunerea redactării unei scrisori deschise adresată preşedintelui, care să-l atenţioneze că, în calitatea de reprezentanţi ai şcolii româneşti, rectorii îl sprijină pe senatorul George Pruteanu în acţiunile sale, prin care nu face altceva decît să ceară respectarea Legii Învăţămîntului. În urma numărării voturilor, au fost împotriva redactării scrisorii 4 rectori, respectiv cel al Universităţii de Medicină Cluj-Napoca, Universităţii Babeş-Bolyai, Universităţii din Baia Mare şi al Academiei de Arte Vizuale Bucureşti. Alţi 4 rectori s-au abţinut (Academia Tehnică Militară, Academia din Cluj, Universitatea Arad, Universitatea Alba Iulia)

Rectorul Universităţii de Medicină din Tg.Mureş a precizat că populaţia nu ştie că în România există învăţămînt medical în limba maghiară de peste 40 de ani. De aceea, nu vede motivul pentru care acum se cere cu atîta "ardoare" înfiinţarea unei universităţi maghiare.
(Mediafax – Curierul naţional, 12 decembrie 1997)

Editorial

UDMR - PE CALE DE A CONDUCE ROMÂNIA

(…) Sub perdeaua de fum iscată cu meşteşug prin lansarea discuţiei pe tema limbii de predare a Istoriei şi Geografiei, a fost ascunsă marea miză a jocului numit "modificarea Legii Învăţămîntului": înfiinţarea de universităţi autonome, finanţate de stat, pentru minoritari. (…) Protocolul ultrasecret le-a fost lipt pe frunte d-lor Roman, Diaconescu şi Quintus, însoţit de scandalul bine orchestrat (…). În scenariul de criză a fost rapid atras şi preşedintele Constantinescu, de la care delegaţia furios-mîhnită a fariseicilor lideri UDMR a smuls un vot imperativ impus "rebelilor" din Parlament. Şantajul a funcţionat perfect. (…)

Ca într-un meci de box, cu adversarul prins în corzi, îngenuncheat, năuc de pumnii încasaţi în cap, liderii UDMR le-au mai aplicat (partenerilor) lovitura decisivă: le-au impus să-i sancţioneze pe Remus Opriş (…) şi pe George Pruteanu - cruciatul pornit să apere limba română. Stîlpii PNŢCD, fleşcăiţi de tot, par aproape convinşi să cedeze în această bătălie.

Adrian URSU
Adevărul, 13 decembrie 1997, p.1

GEORGE PRUTEANU: "DACĂ ROMÂNII AR FI IMPUS UNEI ETNII UNIVERSITATE SEPARATĂ, ERAU ACUZAŢI DE RASISM"

"Am fost profund dezamăgit de ipocrizia, de minciuna cu care liderii UDMR au întîmpinat mîna pe care, în repetate rînduri, le-am întins-o", a afirmat la Tîrgu Mureş senatorul George Pruteanu (...). În faţa a mai multe sute de persoane care l-au ovaţionat, senatorul a accentuat: „În cazul unei polemici care riscă să dureze la infinit, votul decide. Din păcate, nici în al 13-lea ceas, liderii UDMR nu sunt convinşi de acest adevăr".

La întrebarea pusă de ziarul Adevărul, dl. Pruteanu a deplîns faptul că UDMR l-a implicat pe preşedintele Emil Constantinescu într-o acţiune politică hazardată. "Au făcut o boacănă - şi folosesc acest cuvînt dulce pentru că este duminică şi se apropie sărbătorile - şi au tras în această boacănă autorităţi mai presus de ei", a subliniat politicianul PNŢCD. "Dar lucrurile nu vor rămîne aşa. Este imposibil să se treacă peste Parlament dacă e democraţie în România. Camera Deputaţilor nu este o grupă de grădiniţă care e dusă cu beţişorul la cinema. Disciplina de partid implică ascultarea foarte atentă de către partid a parlamentarilor săi şi apoi a membrilor săi, după care partidul face aşa cum majoritatea acestora spune că trebuie să facă! Şi nu invers, parlamentarii să asculte de o nuieluşă care e vînturată prin cabinete!" (...)

Senatorul Pruteanu a recunoscut că propunerea unui referendum pe tema Legii Învăţămîntului este o soluţie cam utopică. „Dar, a precizat el, sondaje se vor putea face. Şi sondajele vor arăta care este răspunsul ţării la această aberaţie, federalizarea învăţămîntului românesc. După ea vor urma tribunale pe baze etnice, după aceea frizerii, după aceea măcelării, ca nu cumva să ne atingem unii de alţii (...). Îmi aminteşte de perioada aceea urîtă din istoria Statelor Unite, cînd negrilor nu le era permis să intre în restaurantele albilor. Urmează ca la Odorhei să fie pusă o inscripţie cu «Interzis românilor!» Fiindcă acolo se vehiculează de către autorităjile din partea locului conceptul de «echilibru etnic». Cum e cu putinţă aşa ceva? Orice oraş din România este deschis oricărui român! Ce ar fi să-i treacă cuiva prin cap să purifice etnic Bucureştiul? Mi se încrîncenează carnea pe mine şi simt deja parcă un vag miros de Auschwitz".

În legătură cu disputa cauzată de Legea Învăţămîntului, senatorul George Pruteanu a mai afirmat: „Presupun că şi Camera Deputalilor va avea demnitate şi va vota conform interesului naţional. (...) Eu contez şi pe pe dumneavoastră (...). Trebuie să se audă la Bucureşti murmurul de indignare în faţa acestei manevre". (Dorin SUCIU – Adevărul, 15 decembrie 1997)

Bref
CRUZIME

(...) Pentru dnii Remus Opriş şi George Pruteranu, UDMR manifestă o slăbiciune aparte în a-i vedea destituiţi. În privinţa dlui Pruteanu, această năzuinţă a luat o asemenea amploare, încît dl Verestóy nu şi-a ascuns dorinţa "de a vorbi cît de repede cu noul preşedinte al Comisiei de învăţămînt " şi nici siguranţa că dorinţa îi va fi îndeplinită de PNŢCD : "m-ar mira să nu fie aşa". (Umilitoare situaţie pentru un partid: să-şi dea afară un membru la porunca altui partid...Cu asemenea comportament, sunt de mirare şi cele cîteva procente care i-au mai rămas PNŢCD-ului.) Anunţat despre faptul că UDMR îi cere capul, dl Pruteanu, premiat la Tîrgu Mureş "pentru înălţarea şi apărarea limbii române", s-a arătat convins că destituirea sa va crea un seism politic: "va fi scandalul Valerian Stan la pătrat ". Şi fiindcă PNŢCD nu va risca probabil un scandal acum, rămîne să vedem ce va cere UDMR în schimbul lui Pruteanu.

Tia ŞERBĂNESCU

Cotidianul, 16 decembrie 1997

"NU MAI SUNTEM ÎN RĂZBOI CIVIL"

(...) "N-am avut bucurie mai mare decît atunci cînd la sfîrşitul muncii în Comisia de Învăţămînt pe care am prezidat-o (şi presupun că am s-o mai prezidez... o vreme), Ordonanţa 36, care a vrut să întoarcă anumite lucruri pe dos, a fost votată în unanimitate de toate partidele, cu excepţia UDMR. Ei bine, s-a realizat acolo, în Comisie, o sămînţă de solidaritate naţională. Cu adevărat. Fără idilism. Sigur că suntem în tabere adverse, sigur că ideologic avem mari deosebiri, dar, am spus-o şi în discursul acela, cam lung, pe care l-am ţinut la sfîrşitul dezbaterilor Ordonanţei, nu mai suntem în 1990, nu mai suntem în "război civil", nu lucrăm cu ghioaga şi cu ciomagul, cei din PNŢCD faţă de cei din PDSR, sau cei din PNL faţă de cei din PUNR. Există, pînă la urmă, o situaţie atît de amărîtă, suntem atît de băgaţi în glod, în mocirlă, în suferinţă, în necazuri, încît am semăna cu doi nenorociţi într-o barcă, o barcă ce-i aproape să se scufunde şi cei doi şi-ar tot arunca în faţă: «Comunistule! Securistule!» ş.a.m.d. Este aproape ridicol, dacă n-ar fi atît de trist. Vreau să-i spun domnului Lădariu că nu contează cînd a venit cineva aici. Eu trebuia să vin aici, poate cu 1000 de ani mai devreme şi am ajuns abia acum. Nu contează cine eşti, contează cum te porţi şi cum răspunzi mîinii întinse. Din păcate, am avut mari dezamăgiri în acest sens. (Mi-amintesc de o vorbă nostimă a lui Dorin Suciu: că în privinţa gusturilor mele se mai poate discuta, dar îmi admiră necondiţionat dezgusturile.)”

(...) “Încă de la începutul acestor demersuri, îi spuneam: "Măi, Verestóy, măi Atilla, eu sunt mai numeros decît PNŢCD , ascultă la mine ce-ţi spun, hai să ne-nţelegem noi doi, ia-l şi pe Markó Béla, ia-l şi pe Kovács Péter Eckstein, ne aşezăm la o masă... Dar, să fie clar: despre istoria şi geografia în altă limbă, cel puþin în următorii 20 de ani, nu discutăm, Atilla, te rog frumos, înþelege asta. Şi cu Universitatea maghiară, la fel, rogu-te frumos, Atilla să înţelegi, nu e numai starea mea de spirit, mai sunt aici în joc 5-6 milioane. Înţelege şi nu "scuipa în biserică". Nu stîrni praful, cine seamănă vînt culege furtună, Atilla! Am fost dezamăgit pînă la Dumnezeu..."
(Pagină realizată de Adrian COCO şi Monalisa GRUMUŞ - 24 de ore – Tîrgu-Mureş, 16 decembrie 1997)

• Votul final al Senatului la modificarea Legii Învăţămîntului a decis, cu o largă majoritate / PRUTEANU ÎNVINGĂTOR (Azi)

• LA LOI SUR L’ENSEIGNEMENT A ÉTÉ VOTÉE DANS "LA VERSION PRUTEANU" (Bucarest Matin)

• La Legea Învăţămîntului / SENATUL I-A DAT CÎŞTIG DE CAUZĂ LUI GEORGE PRUTEANU (Curentul)

• În Senat, maşina de vot a coaliţiei nu a funcţionat / PRUTEANU CÎŞTIGĂ BĂTĂLIA CU UDMR (Curentul)

• Senatorii i-au dat dreptate lui Pruteanu / SENATUL A ADOPTAT ÎN "VARIANTA PRUTEANU" ORDONANŢA DE MODIFICARE A LEGII ÎNVĂŢĂMÎNTULUI (România liberă)

• La Senat, PNL, PD şi PNŢCD s-au făcut că plouă / PRUTEANU A ÎNVINS UDMR (Evenimentul zilei)

• LEGEA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI A FOST MODIFICATĂ DUPĂ VOINŢA LUI PRUTEANU (Ziu)

• PARTIDELE DIN COALIŢIE ŞI OPOZIŢIA AU VOTAT COT LA COT ÎMPOTRIVA DEMERSURILOR MAGHIARE (Jurnalul naţional)

Punct şi de la capăt

UN VOT CARE DEZVĂLUIE PROFUNDELE MUTAŢII DIN POLITICA ROMÂNEASCĂ (I)

Marţi, 16 decembrie 1997, Senatul României a votat amendamentele propuse de Comisia de Învăţămînt la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind modificarea Legii învăţămîntului. Scorul a fost zdrobitor: 105 pentru; 19 împotrivă. (...)

Titlurile din majoritatea ziarelor apărute ieri, 17 decembrie 1997, trimit la o conflagraţie cu învinşi şi învingători: “Pruteanu cîştigă bătălia cu UDMR, “Legea învăţămîntului a fost modificată după voinţa lui Pruteanu“, „Pruteanu a învins UDMR”, “Pruteanu a învins UDMR la Senat".

Din cîte se vede, deşi împărţite în două - pro şi contra votului din Senat- majoritatea comentariilor jurnalistice pun întreaga întîmplare de marţi pe seama unui singur om, George Pruteanu. Dacă adăugăm acestor analize declaraţiile politicienilor după eveniment, avem imaginea unei interpretări comune presei şi politicii: votul din Senat împotriva Ordonanţei de urgenţă a fost rezultatul exclusiv al unui singur politician. Dacă n-ar fi existat George Pruteanu, mai precis dacă în fruntea Comisiei de Învăţămînt a Senatului ar fi fost altcineva, rezultatul dezbaterii, ar fi fost altul. Un singur om - George Pruteanu - a înfruntat şi a biruit o întreagă maşinărie politică, alcătuită din CDR, Preşedinţie, UDMR, Guvern. Dacă ne gîndim că unii raportează votul şi la atitudinea occidentalilor, am putea bate cu presupunerea pînă la concluzia că George Pruteanu a învins NATO şi Uniunea Europeană!

Departe de mine gîndul de a minimaliza rolul jucat de personalitatea lui George Pruteanu în evenimentul de marţi, punct final al unui lung şi senzaţional şir de evenimente din acest an: emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind modificarea Legii Învăţămîntului, criticile presei independente şi ale opoziţiei la adresa acestui document, formularea amendamentelor la Ordonanţă de către Comisia de Învăţămînt a Senatului, Protocolul secret din 3 decembrie 1997 dintre PNŢCD, PD, PNL şi UDMR, votul din Şedinţa Senatului din 9 decembrie 1997, greva politică a UDMR, comunicatul prezidenţial din 10 decembrie 1997, hotărîrea conducerii PNŢCD din 10 decembrie, reuniunea Cosiliului reprezentanţilor UDMR din 13-14 decembrie 1997. Confratele nostru într-ale gazetăriei şi ale literaturii a devenit, după înscrierea în PNŢCD, în iarna lui 1996, o personalitate de prim rang a scenei noastre politice. Excepţionalele calităţi - de la oratoria impecabilă pînă la agera mînuire a logicii aristotelice - nu i se pot contesta. Cum nu i se poate contesta nici notorietatea cîştigată ca vedetă de televiziune: la TELE 7abc, la PRO TV şi, mai nou, la TVR. A pune însă o întreagă răsturnare a scenei noastre potitice - pentru că aceasta este semnificaţia votului din Senat - pe seama unui singur om - fie acesta şi una dintre cele mai populare personalităţi ale României de azi, mi se pare o greşeală. Greşeala de a nu încerca să trecem dincolo de aparenţa senzaţional gazetărească a faptelor pentru a descoperi, într-un eveniment major precum votul din Senat, cauze mult mai profunde decît ceea ce marxismul numea rolul personalităţii în istorie.

Dacă reuşim să biruim tentaţia literaturizării cu orice preţ a politicii, vom descoperi în votul de marţi, 16 decembrie 1997, din Senat cîteva mutaţii profunde ivite în politica românească din ultimul timp. Parafrazîndu-l pe Bălcescu, am putea spune că George Pruteanu a fost ocazia şi nu cauza momentului răsunător din această săptămînă. Fireşte, contribuţia lui George Pruteanu la clătinarea din temelii a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nu poate fi negată. Istoria ne demonstrează însă că un eveniment precum votul din Senat nu poate fi produsul exclusiv al unui singur om. Dacă în politica românească din ultimul timp nu s-ar fi produs unele mutaţii substanţiale, oricît s-ar fi zbătut fruntaşul ţărănist, oricît de puternică i-ar fi fost personalitatea, Ordonanţa de urgenţă ar fi trecut prin Senat fără a i se clinti un fir de păr. Sub semnul acestui adevăr, ne propunem, în editorialele următoare, să trecem în revistă aceste mutaţii din politica autohtonă care au determinat, graţie şi luptei duse de George Pruteanu, desigur, votul din Senat împotriva hotărîrii guvernamentale.

Ion CRISTOIU

Naţional, 18 decembrie 1997

Un vot care dezvăluie profunde mutaţii în politica românească (III)

BALCANIZAREA UDMR

(...) Senatorii (...) n-au fost animaţi de o pornire antimaghiară, ci de o mînie antiguvernamentală şi antiprezidenţială. Mai precis, împotriva tendinţei din ultimul tiomp a lui Victor Ciorbea şi a lui Emil Constantionerscu de a trata Parlamentul ca pe o floricică decorativă. Din acest punct de vedere, rolul covîrşitor l-a avut nu atît personalitatea lui George Pruteanu, cît mai ales starea de spirit a întregului Senat. Faţă de felul în care Guvernul şi Preşedinţia dau cu tifla Parlamentului. (...)

Conbducerea ţării prin ordonanţe de urgenţă, prin dictate, prin ocolirea Parlamentului devenise deja o banalitate. (...) Parlamentarii n-au aplicat nici unei ordonanţe de urgenţă procedurile parlamentare necesare. (...) Cine a dat Ordonanţa cutare? Guvernul Ciorbea. Foarte bine. Ridicăm mîna şi o votăm. Dacă o emitea Guvernul Văcăroiu, o luam la puricat. Dar aşa, dat fiind că a moşit-o guvernul nostru, şi nu al lor, o votăm şi gata!

Din nefericire pentru Guvernul Ciorbea, Ordonanţa de urgenţă 36 a ajuns în mîinile lui George Pruteanu. Om migălos, încă neînvăţat cu proastele obiceiuri politiceşti, şeful Comisiei de învăţămînt şi-a luat rolul în serios. Scrie la regulament că Ordonanţa trebuie discutată şi votată în comisie? Scrie! Spre uluirea lui George Pruteanu, în clipa cînd s-a apucat de această necesară respectare a procedurilor parlamentare, a început balul. Distinsul nostru confrate a constatat, cu o stupefacţie iute transformată în revoltă, că i se cerea să îndeplinească o formalitate. (...) Refuzînd, din prea mare hărnicie, acest rol de figurant, George Pruteanu a devenit, fără să vrea, poate, grăuntele de nisip care a blocat ditamai maşinăria. Strădaniile sale de a respecta toate procedurile parlamentare au întîmpinat rezistenţa liderilor UDMR. Ei, cei ce o făceau pe democraţii, pe europenii, ţineau morţiş să se procedeze în cel mai pur stil balcanic. (...)

Aşa cum s-a văzut, senatorii n-au dat curs preţioaselor indicaţii prezidenţiale. Mai mult, într-un gest cu valoare de sfidare, au votat masiv amendamentele Pruteanu. O lecţie dată preşedintelui, care n-a scăpat prilejul de mai încălca o dată Constituţia. O lecţie dată Guvernului Ciorbea, tentat să eludeze Parlamentul. (...) O lecţie dată liderilor de partide, care se cred nişte Stalini ai României de azi. O lecţie dată UDMR, care s-a balcanizat! În sfîrşit, o lecţie prin care s-a demonstrat că în ţara noastră mai există şi politicieni care iau în serios democraţia!

Ion CRISTOIU

Naţional, 20 decembrie 1997

Directorul ziarului în dialog cu cititorii

SEMNE RELE ANUL ARE

(...) Dl. Ion capisizu din Craiova este revoltat de cedările în serie în faţa UDMR. Domnia-sa ne trimte textul unui protest, asumîndu-şi răspunderea de a suporta din veniturile sale modeste costul publicării unui asemenea demers. Nu-i cerem bani, considerînd că problema pe care o ridică este de interes naţional. Iată textul acestui protest:

"(...) Protestez faţă de practica inadmisibilă a încheierii de protocoale şi înţelegeri secrete în chestiuni ce privesc întregul popor român, peste capul şi încuviinţarea acestuia."

Protestez împotriva fie şi numai a ideii că cineva s-ar gîndi la îndepărtarea din fruntea unei comisii parlamentare a unui senator ca dl. George Pruteanu, care a săvîrşit «crima» de a fi îngrijorat de viitorul ţării sale.

Dumitru TINU

Adevărul, 22 decembrie 1997