 |
|
|
|
|
|
|
Salvatore Adamo |
|
|
J'aime quand le vent nous taquine Quand il joue dans tes cheveux Quand tu te fais ballerine Pour le suivre à pas gracieux J'aime quand tu reviens ravie Pour te jeter à mon cou Quand tu te fais petite fille Pour t'asseoir sur mes genoux J'aime le calme crépuscule Quand il s'installe à pas de loup Mais j'aime à espérer crédule Qu'il s'embraserait pour nous J'aime ta main qui me rasure Quand je me perds dans le noir Et ta voix est le murmure De la source de l'espoir J'aime quand tes yeux couleur de brume Me font un manteau de douceur Et comme sur un coussin de plumes Mon front se pose sur ton coeur |
Îmi place cînd vîntul ne mîngîie Și se joacă în părul tău, Cînd tu, ca o balerină, Cu pași grațioși, o iei pe urma lui. Îmi place cînd te întorci răvășită Și te arunci la gîtul meu, Cînd devii fetiță Și mi te așezi pe genunchi. Îmi place apusul blînd de soare Ce ne cuprinde pe furiș Și-mi place,-ncrezător, să sper Că pentru noi se-mpurpurează. Îmi place mîna ta-înviorătoare Cînd cețuri negre mă cuprind Și vocea ta e ca un murmur Al izvorului speranței. Îmi place cînd ochii tăi în ceață Mă înfășoară-n dezmierdare Și, ca pe puful unei perne, Mi-așez, pe inima ta, fruntea. (Traducere de George Pruteanu) |
