INFO

            Pe Forumul saitului meu, www.pruteanu.ro, am lansat acum cīteva zile următoarea īntrebare, care mă frămīnta realmente:
            Exista, īn Parcul Obor (līngă magazinul Bucur Obor) un grup statuar, amplu, "1907", nu rău. De curīnd, am constatat cu stupefacţie că NU MAI EXISTĂ. E ceva inconceptibil, incredibil. Nu putea fi furat, e absurd, era mai mare ca statuia lui Lenin de la Casa Scīnteii. E limpede că l-au scos "autorităţile". Dar cine şi de ce, nu ştiu. Īl voi īntreba, mīine, pe primarul Onţanu dacă ştie ceva. Ar trebui să ştie. Dacă nu cumva...   GP, 27.04.04.
            Iată cīteva din mesajele care au venit, ca răspuns:
            Părerea mea este că monumentul īnchinat răscoalei din 1907 a fost dezmembrat deoarece incomoda vederea spre clădirea care se ridică līngă halele Obor, care nu ştim proprietatea cărui "baron" postrevoluţionar este. Şi, după cum bine este ştiut, după evenimentele din 1989, nu mai există nici un fel de respect faţă de lege, ci singura lege care guvernează īn momentul de faţă Romānia este fărdelegea. Monumentul nu a fost mutat, ci pur si simplu demolat, altfel se ştia de la īnceput unde va fi reamplasat. Dar nu s-a dorit mutarea lui. (L.I.)
            Īn parcul Obor se construieşte  primăria Sectorului 2. A fost dărīmată=distrusă statuia “1907” ca să se vadă clădirea, ce frumoasă şi, mai ales, ce luxoasă e. Īn prezent, Parcul Obor nu prea mai există... (Georgeta)
            Deci, precedentul este creat, sacrificăm monumentele pentru construcţii opulente. Nu credeţi că se răsuceşte "īmpuşcatul" īn mormīnt cīnd vede făţărnicia prezentă? (L.I.)
            Era odată un boier. Īntr-o zi, vine la el un tinerel şi-i zice: "Boierule, angajează-mă pe mine vătaful dumitale, că ăla pe care-l ai te fură! Uite ce casă şi-a construit din banii dumitale! Uite ce vie frumoasă are - din banii dumitale!" etc. Boierul īl ia pe vătaful cel bătrīn, īl leagă de un copac şi-l unge cu miere, să-l īnţepe albinele şi viespile, drept pedeapsă că l-a furat. Spre seară, gīndindu-se mai bine, i se face milă şi se duce la copacul unde era bătrīnul. Era umflat de īnţepături... dar trăia. Cum īl vede pe boier, īi zice: "Boierule, boierule... Dumneata ai trăit mai mult la Paris şi bănişorii veneau să ai ce cheltui... Eu ţi-am īngrijit casa şi via şi ţi-am gospodărit averea. Te-am furat - e drept... dar puţin cīte puţin, īn răstimpul de 35 de ani de cīnd īţi slujesc şi īţi chivernisesc averile. Mi-am făcut o căscioară, dar uite ce conac mīndru ai dumneata, că m-am muncit s-o ai! Tinerelul acela care a venit la dumneata cu pīra e ca viespile astea la miere... n-o să aştepte 35 de ani să aibă casă şi gospodărie... E sărac şi vrea să le īnhaţe repede... Aşa că īntr-un an, doi, praful s-a alege de averea dumitale, boierule!" Boierul i-a dat dreptate, l-a dezlegat, l-a spălat, şi-a cerut iertare şi i-a mulţumit bătrīnului că s-a īngrijit ca el să trăiască fără griji... (Georgeta)
            Harabaia de primărie sector 2 se ridică īn parcul Obor de ceva vreme, dar povestea cu statuia e recentă. Eu trec cam de două ori pe săptămīnă pe acolo. De aceea, nu ştiu dacă motivul e acela pe care īl sugerează mesajele de mai sus. E posibil. Īn fond, ce să facă şi oamenii ăia la serviciu? Cu ce să compenseze trebăluiala, dacă nu c-o privelişte minunată ce se deschide spre blocurile de pe Mihai Bravu?! Asta e una. Eu ţin la statuia asta, fiindcă mă cocoţam pe ea cīnd eram mică, iarna, mă suiam la capul ţăranului căzut. Parcă se schimbă prea repede locurile copilăriei noastre... Dar să-ncerc să găsesc un motiv... Nu prea citesc ziarele, primesc newsletter-ul de la Adevărul şi mai citesc o revistă săptămīnal, nu mă uit la tembelizor, dar parcă ţin minte că şi īn legătură cu statuia asta s-au făcut eforturi de-a justifica măsura edilitară sau disciplinară (?). Se pare că intră īn categoria monumentelor indezirabile, fiind “ruşinoase”, o “pată pe obrazul neamului” etc., sau “monumente comuniste”, dintre care enumăr: bustul lui Antonescu (cel cu cagula pe cap, de la Vergului), mausoleul eroilor/fruntaşilor comunişti. Acuma, de ce să fie şi ăsta indezirabil? Sau, dacă nu indezirabil, deranjant, că de pus "īl punem noi undeva, prin vreun dos, ceva". Pentru cei ce nu ştiu statuia, trebuie să spun că era compusă din două figuri, reprezentīnd doi ţărani răsculaţi; una, uriaşă, īn picioare, cu pumnul ameninţător, a doua, prăvălită, frīntă, la picioarele primei, cu capul īn prim plan. Grupul statuar avea o īnălţime - estimez - de 10-16 m, cu tot cu soclu. Cam greu să n-o iei īn seamă. Cheia misterului cred că e pumnul acela... īn subsidiar, adică. Cine ştie ce răsuciri mentale, ce temeri īn subconştientul unora! Şi atunci, e clar: cum să lăsăm un aşa memento tocmai īn faţa unor reprezentanţi ai noştri? Adică să-i responsabilizăm, adică să-i stresăm, adică să le punem pumnul īn gīt?! (Alina) 

            Oamenii au perfectă dreptate. Nu am multe de adăugat. Procedura e una tipică, īn stilul pesedismului brutal şi arogant. Ne trebuie parcela din Parcul Carol? O “declasăm” (?!) cīt ai zice peşte şi facem un troc politic cu ea. Vrem să construim o hardughie īn Parcul Obor? Radem monumentul, fără nici o consultare (legal obligatorie) a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, fără nici o consultare a comunităţii, a cetăţenilor. Repede şi pe furiş. (“Furiş” vine de la “a fura”). De observat că, īn ambele cazuri, cad victime “colaterale” opere de artă.  Pot să nu constat sinistra simetrie? Ministerul Culturii ridică, la Arad, o statuie călăilor de romāni, īn schimb admite să fie dusă la gunoi o statuie īnchinată ţăranului romān, chinuit de cīnd se ştie.
            Trăim vremuri de batjocură. Dar sfīrşitul nu-i aici. Toamna se numără escrocii.