|
Serge Reggiani |
|
|
Eu sunt, Italianul E cineva-năuntru E cineva-năuntru Aud cîinele Şi dacă n-ai murit Deschide-mi nu-mi purta pică E-adevărat mă-ntorc cam tîrziu E-adevărat am întîrziat vreo 18 ani Dar am intrat într-un bucluc Pe o stradă în Massachussets A fost un drum niţel cam greu Pentru un tip de vîrsta mea Deschide-mi, deschide-mi uşa Nu mai rezist, pur şi simplu Dacă eşti înăuntru, deschide-mi uşa Nu-ţi poţi imagina cum a fost acolo Sunt iar acasă Am făcut toate meseriile Hoţ saltimbanc Comediant braconier Împărat şi pianist Am cunoscut şi femei dar tu ştii Că nu prea am talent la fuste Din vremea cînd umblam după aur Mi-au luat tot ce aveam m-a durut A trecut timpul şi peste asta Fără să-mi dau seama Deschide-mi, deschide-mi uşa Nu mai rezist, pur şi simplu Dacă eşti înăuntru, deschide-mi uşa Am să-ţi spun cum a fost acolo Eu sunt, Italianul Vin de atît de departe Drumul a fost groaznic Şi după-atîţia ani După atîtea amaruri Visez un scaun Deschide, eşti acolo, ştiu Sunt aşa de obosit, crede-mă Nu mai am decît o şansă Aceea ca tu să nu fi avut şansă Dar cîinele nu e acelaşi Şi lumina se stinge Deschideţi-mi, deschideţi o uşă Nu mai rezist, pur şi simplu Dacă sunteţi înăuntru, deschideţi-mi uşa Am să spun cum a fost acolo (Traducere de George Pruteanu) |
![]()