|
Joe Dassin |
wma, 4'25", 1 M |
|
|
Știi, n-am fost niciodată așa fericit ca-n dimineața aceea... Mergeam pe o plajă la fel ca asta, Era toamnă, o toamnă cu vreme caldă, Un anotimp care nu există decît în nordul Americii, Acolo i se spune vară indiană, Dar era pur și simplu anotimpul nostru. Cu rochia ta lungă, semănai Cu o acuarelă de Marie Laurencin Și-mi amintesc, mi-amintesc foarte bine Ce ți-am spus în acei zori, Acum un an, acum un secol, acum o eternitate... Vom pleca, unde vei vrea și cînd vei vrea Și tot ne vom mai iubi, chiar cînd dragostea va fi murit, Tot ce va mai fi cu noi, va fi ca acești zori De culoarea verii indiene. Azi sunt departe de acea dimineață de toamnă, Dar e ca și cum încă ar mai fi. Te gîndesc. Unde ești? Ce faci? Mai exist pentru tine? Privesc valul acesta care nu va atinge țărmul: Vezi, ca și el, mă întorc înapoi, Ca și el, mă aștern pe nisip Și-mi amintesc, mi-amintesc apele fluxului, Soarele și bucuria care parcă pluteau pe mare Acum o eternitate, acum un secol, acum un an... Vom pleca, unde vei vrea și cînd vei vrea Și tot ne vom mai iubi, chiar cînd dragostea va fi murit Tot ce va mai fi cu noi, va fi ca acești zori De culoarea verii indiene. (Traducere de George Pruteanu) |