mp3, 4'25", 1,5 M

Joe Dassin
L'ÉTÉ INDIEN / VARA INDIANĂ
Muzica: S. Ward, Vito Pallavicini, Pasquale Losito, Toto Cutugno.
Cuvinte: 
Pierre Delanoé și Claude Lemesle

        
wma, 4'25", 1 M


Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là
Nous marchions sur une plage un peu comme celle-ci
C'était l'automne, un automne où il faisait beau
Une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique
Là-bas on l'appelle l'été indien
Mais c'était tout simplement le nôtre
Avec ta robe longue tu ressemblais
A une aquarelle de Marie Laurencin
Et je me souviens, je me souviens très bien
De ce que je t'ai dit ce matin-là
Il y a un an, y a un siècle, y a une éternité


On ira où tu voudras, quand tu voudras
Et on s'aimera encore, lorsque l'amour sera mort
Toute la vie sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l'été indien


Aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne
Mais c'est comme si j'y étais. Je pense à toi.
Où es-tu? Que fais-tu? Est-ce que j'existe encore pour toi?
Je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune
Tu vois, comme elle je reviens en arrière
Comme elle je me couche sur le sable
Et je me souviens, je me souviens des marées hautes
Du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer
Il y a une éternité, un siècle, il y a un an


On ira où tu voudras, quand tu voudras
Et on s'aimera encore lorsque l'amour sera mort
Toute la vie sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l'été indien

 


Știi, n-am fost niciodată așa fericit ca-n dimineața aceea...
Mergeam pe o plajă la fel ca asta,
Era toamnă, o toamnă cu vreme caldă,
Un anotimp care nu există decît în nordul Americii,
Acolo i se spune
vară indiană,
Dar era pur și simplu anotimpul nostru.
Cu rochia ta lungă, semănai
Cu o acuarelă de Marie Laurencin
Și-mi amintesc, mi-amintesc foarte bine
Ce ți-am spus în acei zori,
Acum un an, acum un secol, acum o eternitate...


Vom pleca, unde vei vrea și cînd vei vrea
Și tot ne vom mai iubi, chiar cînd dragostea va fi murit,
Tot ce va mai fi cu noi, va fi ca acești zori
De culoarea verii indiene.

Azi sunt departe de acea dimineață de toamnă,
Dar e ca și cum încă ar mai fi. Te gîndesc.
Unde ești? Ce faci? Mai exist pentru tine?
Privesc valul acesta care nu va atinge țărmul:
Vezi, ca și el, mă întorc înapoi,
Ca și el, mă aștern pe nisip
Și-mi amintesc, mi-amintesc apele fluxului,
Soarele și bucuria care parcă pluteau pe mare
Acum o eternitate, acum un secol, acum un an...


Vom pleca, unde vei vrea și cînd vei vrea
Și tot ne vom mai iubi, chiar cînd dragostea va fi murit
Tot ce va mai fi cu noi, va fi ca acești zori
De culoarea verii indiene.


                    
(Traducere de George Pruteanu)