 |
|
|
|
|
|
DE AJUN... |
Foc să nu faci că ai
tot anul foc, supărare.
Să-ncepi ce ai
de-nceput, că-ţi va merge cu spor.
Nu dai nimic din casă
(nici foc, nici chibrit), nici de tot, nici īmprumut. Dacă dai, īţi dai norocul.
Nici nu ceri, nici nu iei de la nimeni nimic.
Īn nordul Moldovei,
nici gunoiul, nici cenuşa nu se dau afară din casă. Poţi să mături - de la uşă
spre fund - dar gunoiul īl arunci a doua zi. Pe Siret, se spune că dacă scoţi
gunoiul īţi vin tot anul musafiri.
Cīnd te aşezi de Ajun
la masă, să ai tot ce-ţi trebuie la-ndemīnă, ca să nu te mai ridici pīnă termini
de mīncat. Şezi, ca să se aşeze gospodăria. Excepţie: bărbatul poate să se
ridice să aducă, femeia nu!
Fetele se feresc să
bea apă toată ziua.
Dacă furi īn seara de
Ajun şi nu te prinde, poţi fura tot anul.
Ce ai avut īmprumutat
la alţii, adă acasă de Ajun.
De la masă trebuie să
se ridice toţi mesenii deodată.
Două săptămīni, pīnă
trec sărbătorile, nu te sfădi, nu lovi - că atītea bube vei avea cīte palme ai
dat sau cīte vorbe rele ai spus.
Dacă vine cineva īn
vizită, nu musafirul trebuie să īnchidă poarta, ci gazda.
Masa se īncepe cu o
bucăţică de usturoi, ca să fii sănătos.
Īnspre Crăciun,
cerurile se deschid, dar asta o văd doar cei buni.
Prin unele părţi, īn
noaptea de Crăciun nu se deschidea uşa nimănui, oricīt ar fi bătut. Nici la
īntrebări din afară nu se răspunde. (Povestea cu femeia goală, din Tudor Pamfile,
Sărbătorile la romāni).
|
(Petru Caraman, Colindatul la romāni, Minerva, 1973; Sorin Lavric, Cartea de Crăciun, Humanitas, 1997; Tudor Pamfile, Sărbătorile la romāni, Saeculum, 1997; Elena Niculiţă-Voronca, Datinele şi credinţele poporului romān, Polirom, 1998; ). V. şi textele "Crăciun" (I, II şi III) din secţiunea Doar o vorbă... |
