O HIDOŞENIE: BUCUREŞTII „BANERELOR”

            Într-o deplină sfidare a unor elementare reguli de estetică arhitectonică şi edilitară, nenumărate clădiri din centrul Capitalei sunt mascate de imense banere, bucăţi de material plastic ce se întind peste etaje întregi, cu tot soiul de reclame. Acestea acoperă, uneori în întregime, faţadele, cu tot ce cuprind: ferestre, balcoane, coloane, elemente decorative etc. Chipul edificiilor este ascuns sub dreptunghiurile de plastic pestriţ colorat, ca într-un „camuflaj” sinistru. Clădirile au, parcă, botniţă. E o atmosferă de „lumea a III-a”, nu săracă, ci calică, miloagă, unde Comerţul subjugă totul: armonie, frumuseţe, arhitectură, peisaj urbanistic.

            În nici o metropolă a lumii nu am mai văzut o asemenea degradare*. Acolo se acoperă astfel doar faţadele care sunt în lucru (reparaţii, renovări), banerul avînd rolul, pe de o parte de a escamota urîţenia unei construcţii încă scheletice, iar pe de alta, de a proteja împotriva prafului de şantier.

            Numai în capitalismul nostru eminamente sălbatec este posibilă o asemenea batjocură. Imaginile de mai jos depun o tristă mărturie.
________________
          *) La distanţă de patru ani, regăsesc aproape aceleaşi cuvinte în gura unui cărturar înţelept: "Nu există oraş în lume în care faţadele caselor să fie acoperite. Acoperite cu panouri uriaşe, ascunzînd uneori întreaga clădire..." - Mihai Şora, interviu acordat Clarei Mărgineanu, în Luceafărul, nr. 5 (794), 20 febr. 2008.

                                                                                                          George PRUTEANU
                                                                                                                                                        (dec. 2004)