"...E Graffiacan, che li era più di contra, / li arruncigliò le 'mpegolate chiome / e trassel sù, che mi parve una lontra..."
("...cīnd se ivi cu cangea Sfişiemboală / şi-i luă īn ţepe īmpīclita chică, / părīnd că pescuieşte-o vidră-īn smoală...")
 
(C. XXII, vv. 34-36)