Informaţii despre alcătuirea secţiunii / paginii.

Charles Baudelaire

L'ALBATROS
 

Ca să le treacă vremea, matrozii, cîteodată,
Prind albatroși, mari păsări pe-albastra mării cale,
Care-însoțesc statornic, cu zborul lor agale,
Corabia de-abisurile amare clătinată.


.
.
 .

 .

 .
.

Souvent, pour s'amuser, les hommes d'équipage
Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
Le navire glissant sur les gouffres amers.

Pe scîndurile punții abia zvîrliți și, parcă,
Din regi ai înălțimii, ajung sfioși, stîngaci:
Aripile lor albe le tîrîie, malaci,
Ca două vîsle blege legate de o barcă.

A peine les ont-ils déposés sur les planches,
Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux,
Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
Comme des avirons traîner à côté d'eux.

Împleticit și jalnic, el, ce prin nori țîșnea
Semeț cîndva, e-acuma batjocorit și hîd!
C-un băț lovindu-i ciocul, matrozii, unii, rîd,
Alții cu cîrja-îl strîmbă pe-ologul ce zbura!

Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!
Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid!
L'un agaçe son bec avec un brûle-gueule,
L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait!

Poetul e asemeni cu prințul înălțimii
Ce-înfruntă și furtuna și-arcașul cel pervers;
Surghiunit pe pămînt, în huietul mulțimii,
Aripile-i gigante-îl împiedică la mers.

                  Traducere de George Pruteanu

Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l'archer;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l'empèchent de marcher.