Edgar Allan Poe

ANABEL LEE
 
De demult s-a-ntîmplat, de demult...
Era lîngă-o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, și poate c-o știți,
O fecioară, Annabel Lee ;
Și trăia doar c-un gînd - s-o iubesc mereu,
Și trăia - să mă poată iubi.		 It was many and many a year ago,
In a kingdom by the sea,
That a maiden there lived whom you may know
By the name of Annabel Lee;
And this maiden she lived with no other thought
Than to love and be loved by me.		 De mulți și mulți ani trecuți în stihii
Lîngă mare, într-un regat
Trăia o copilă ce poate-o veți ști,
Cu numele Annabel Lee;
Ce n-avea în gînd decît a-i fi dat
S-o iubesc, să mă poată iubi.

Eu - un copil - și ea un copil,
Lîngă-o mare cu ape-argintii,
Ne iubeam ca un cîntec mai presus de iubire
Ca un cîntec - Annabel Lee ;
Și priveau, pizmuind preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din tării.
I was a child and she was a child,
In this kingdom by the sea;
But we loved with a love that was more than love-
I and my Annabel Lee;
With a love that the winged seraphs of heaven
Coveted her and me.
Eram un copil, copilă și ea
Lîngă mare, într-un regat;
Dar iubirea mai mult ca iubire era
Pentru mine și Annabel Lee -
Chiar serafii din ceruri în zbor aripat
Ne-ar fi putut pizmui.

Și așa s-a-ntîmplat că-ntr-o zi, demult,
Lîngă marea cu ape-argintii
Un vînt de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
înghețînd-o pe Annabel Lee ;
Măritele-i neamuri au dus-o departe.
Departe de mine, spre miazăzi,
Și-au închis-o în mormîntul de piatră,
Lîngă-o mare cu ape-argintii.
And this was the reason that, long ago,
In this kingdom by the sea,
A wind blew out of a cloud, chilling
My beautiful Annabel Lee;
So that her highborn kinsman came
And bore her away from me,
To shut her up in a sepulchre
In this kingdom by the sea.
Și poate de-aceea în vremi de-altădat'
Lîngă mare, într-un regat
Din nouri un vînt s-a pornit, înghețînd
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Și rudele-i nobile s-au arătat
Să mi-o ia, să o ducă de-aci,
S-o închidă-n sepulcrul cel întunecat
Lîngă mare, într-un regat.

Chiar serafii, nicicînd fericiți ca noi,
Pizmuindu-ne priveau din tării -
Da, așa s-a-ntîmplat (și cu toții o știu
Lîngă marea cu ape-argintii)
Că-ntr-o noapte un vînt se-abătu, geros,
înghețînd, ucigînd pe Annabel Lee.
The angels, not half so happy in heaven,
Went envying her and me-
Yes!- that was the reason (as all men know,
In this kingdom by the sea)
That the wind came out of the cloud by night,
Chilling and killing my Annabel Lee.
Îngerii n-au fost ferice nicicînd
Ca noi, pizmuindu-ne vii -
Da! Și de-aceea (cum toți par a ști
Lîngă mare, într-un regat)
Vîntul din noaptea cu nouri porni înghețînd,
ucigîndu-mi pe Annabel Lee.

Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea
Celor mai bătrîni decît noi, doi copii -
Celor mai înțelepți decît noi, doi copii -
Și nici îngerii de sus, din tării,
Nici demonii din funduri de-ocean
N-au să poată vreodată visul meu despărți
De-al frumoasei Annabel Lee.
But our love it was stronger by far than the love
Of those who were older than we-
Of many far wiser than we-
And neither the angels in heaven above,
Nor the demons down under the sea,
Can ever dissever my soul from the soul
Of the beautiful Annabel Lee.
Dar iubirea mai mult ca iubire era
Pentru noi, mai mult cît ar ști
Alții mai vîrstnici și mai învățați -
Și nici îngerii-n ceruri de sus aripați
Și nici demonii jos sub a mării stihii
Sufletul nu-mi vor desprinde vreodat'
De-al frumoasei Annabel Lee.

Și, prin noapte, urcînd, luna-mi pare un gînd
Al fecioarei Annabel Lee;
Și din ochii stelari eu văd ochii ei mari,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Și în fluxu-nnoptat lîngă ea stau culcat,
Lîngă draga, iubita, logodnica mea,
în mormîntul din țărmuri pustii,
Lîngă țărmuri cu valuri pustii.
For the moon never beams without bringing me dreams
Of the beautiful Annabel Lee;
And the stars never rise but I feel the bright eyes
Of the beautiful Annabel Lee;
And so, all the night-tide, I lie down by the side
Of my darling- my darling- my life and my bride,
In the sepulchre there by the sea,
In her tomb by the sounding sea.
Fiindcă luna nu pasă fără-n vise să-mi țeasă
Pe frumoasa mea Annabel Lee,
Și nici stele se-aprind fără ochii sclipind
Ai frumoasei Annabel Lee.
Astfel oricît de lungă noaptea stau lîngă
Draga mea - draga mea - viața-mi, mireasă,
în sepulcrul de lîngă al mărilor grind,
în mormîntul la marea vuind.
Trad. Mihu Dragomir
(Poezii și poeme, E.T., Buc., 1964)		   Trad. Grete Tartler
(Luceafărul, nr. 45, 14 dec. 2005)