CELE MAI IMPORTANTE 10 ROMANE ROMĀNEŞTI ALE SEC. XX
(Răspuns la ancheta Observatorul-ui cultural)

            Cele mai importante 10 romane romāneşti ale secolului, iată, trecut...
            Dar ce īnseamnă importante? S-a ferit cumva redacţia să folosească sintagme mai pe şleau, mai “colocviale”, mai populare, cum ar fi fost: “cele mai bune” sau “cele mai valoroase”? Ori e vorba de ceva mai complicat decīt calitatea lor intrinsecă, şi anume de capacitatea lor de iradiaţie īn spaţiul istoriei literare, de “gravitaţia” lor, de īnrīurirea nu atīt asupra cititorilor, cīt asupra mersului literelor? La ora cīnd răspund, nu ştiu precis, aşa că-mi modulez median răspunsul, adecvīndu-l, pe cīt pot, ambelor ipoteze.

            1. Liviu Rebreanu: Răscoala - ca şi Everestul: Pentru că există!
            2. Marin Preda: Moromeţii - fiindcă e o carte fermecătoare, deşi e cu ţărani care īnjură şi se bat.
            3. Mihail Sadoveanu: Baltagul - pentru că e genială.
            4. G.Călinescu: Enigma Otiliei - să te ridici, cu tot atīta ironie pe cīt şi simţ al vieţii, la īnălţimea lui Balzac - nu e la-ndemīna oricui.
            5-6 ex aequo. Garabet Ibrăileanu: Adela - dacă apărea la timp īn Franţa, cartea asta ar fi avut importanţa D-nei Bovary - ca studiu de arhetip uman.
            5-6 ex aequo. Camil Petrescu: Patul lui Procust - pentru mizanscena ultramodernă ieşită dintr-un spirit de factură clasică.
            5-6 ex aequo. Mateiu I.Caragiale: Craii de Curtea Veche – pentru somptuozitate.
            7. G.Călinescu: Bietul Ioanide - pentru modul de a pune o lume īn limbaj.
            8. Petru Dumitriu: Cronică de familie - pentru arhitectura ei “demiurgică”.
            9. Eugen Barbu: Săptămīna nebunilor - pentru limbă, pentru sevă, pentru “dracii” acestei cărţi a coastei noastre levantine.
            10. (Pe acest loc stau laolaltă:) Augustin Buzura: Vocile nopţii; Petru Popescu: Prins; Mircea Horia Simionescu: Ingeniosul bine temperat - pentru că se vor putea citi fără plictiseală (şi doar puţine note de subsol) şi peste 100 de ani - dacă atunci va mai citi cineva ceva şi nu ne vom uita cu toţii, 24 din 24, la Bingo.

            NOTA 1. Să mai perorez despre relativitatea exasperantă a ierarhiilor?! Mie cel mai mult īmi place “locul” 7: Bietul Ioanide! NOTA 2. Fără să mă bīntuie nici umbră de nostalgii păşuniste sau sămănătoriste, constat că primele trei titluri īşi trag seva din universul rural. Dumnezeu şi D. Drăghicescu ştiu de ce.