Heinrich Heine: INTERMEZZO LIRIC (trad. M. Beniuc)

Heinrich Heine INTERMEZZO LIRIC
I	II

M-au chinuit, adesea
Amar, necruţător,
Cu dragostea lor, unii,
Ceilalţi cu ura lor.

Mi-au pus venin pe pîine,
Venin şi în urcior,
Cu dragostea lor unii,
Ceilalţi cu ura lor.

Dar dintre toţi, iubita
M-a frînt cel mai cumplit:
Nu m-a urît vreodată,
Dar nici nu m-a iubit.

Băiatul iubeşte o fată,
Ea pe-altu-l alege din toţi.
Acela iubeşte o alta
Şi iată-i soţie şi soţ.

De multă mîhnire, ea, fata
Cu-ntîiul ce soarta i-a scos
În drum se mărită - şi gata.
Băiatul? De jale e ros...

Ce veche e-această poveste!
Dar nouă rămîne oricînd.
Iar cel ce trăieşte povestea,
Rămîne cu sufletul frînt.

Traducere de Mihai Beniuc