Nu pentru-o lopată de rumenă pīine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mīine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sīngele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cīntecul tău ţintuit īn piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus īn lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mīnia scrīşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! |
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer īn bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies īnainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! |
